da' al meu e mai mare

discutie intre doi barbati trecuti de 30 de ani....

- auzi, da' aparatu' tau cati mega pixeli are?
- 14
- aaaa, al meu are doar 10. dar macar are zoom optic 12 x. al tau cat are?
- aaa misto, al meu are doar 8. dar vad ca al tau are mufa hd integrata. asta n-are... :(
- da, la brandul asta trebuie sa folosesti neaparat nu stiu ce cablu special facut de ei. nu se potriveste de alt fel. ... auzi, dar la tine gaura pt stativ unde e asezata?
- in mijloc.
- la mine e intr-o parte. ce ciudat!
- da, chiar ca!
- e, nu e important. dar vad ca la al tau deschiderea obiectivului e mai mica decat la al meu.
- da. dar eu am obiectivul mai mare.
...

si tot asa. cifrele si termenii sunt orientativi... chiar nu ma pricep la detaliile tehnice ca sa redau intru totul discutia, si nici nu mi-am aglomerat mintea cu asta.

bucataria mea aproape de Craciun

la mine in casa , la ora asta (23.59), miroase a sarmale. asta pt ca am deschis geamul sa fumez o tigara si mirosul de la vecina mi-a inundat bucataria. intre timp, pe masa mea troneaza doua cutii goale de pizza. pai asa? rusinica! mie. dar ce pot eu sa fac daca buni pregateste mereu de toate? pot eu sa-i stric placerea? nu.
si apoi... cine face sarmale la 12 noaptea (inafara de vecina mea)?

fetele cochetele

azi am sarbatorit 3 saptamani :) si pt asta, emma a primit 2 gauri in urechi :) ca de... cu cat mai repede cu atat mai bine (mi se spune). asa ca maimutica cu cercei a tinut un intreg concert si nu pt ca a durut-o cand i s-a dat gaura in urechi in sine, ci pt ca era imobilizata de vreo 4 oameni, toti calare pe ea. vai de capul ei si al meu, ca imi venea sa ii strang pe toti de gat. cred ca m-au trecut 7 valuri de apa, mai ales cand am vazut ca pediatrei ii tremurau mainile cand i-a dat cu anestezic la urechiuse, ceea ce mi-a dat o vaga banuiala ca nu era tocmai in largul ei. si asa a si fost. pana la urma am ajuns eu sa pun markerul pe urechiuse ca sa ii arat unde sa dea gaura, dupa ce i-a bagat acul nu reusea sa bage cercelusul in ureche, ea se pierduse si ii spunea asistentei "dar nu ma ajuta nimeni?", curgea sange... copilul urla. minunat! si asta in conditiile in care am beneficiat de tratament special, la rugamintea unui prieten. asta e... rabda baba la frumos. important e ca a scapat si acum are si cercelusi. pacat ca nu o sa ii mai pot eu rontai urechiusele o vreme :)
si pt ca nu puteam ramane in urma, am planuit si pt mine o mica schimbare de look. era si timpul dupa atata timp! :)
de asta zic... fetele cochetele:)

ah, si inca ceva... ne pregatim de prima plecare la distanta. profitam si noi de weekendul frumos si mergem o fuga la bunici :) hai sa ma vezi acum cum plec cu toata casa dupa mine... haine, pampers, creme, medicamente, carucior si cate si mai cate. :)

de cand cu emma :)

de pe 8 apr a inceput noua mea viata. o schimbare destul de radicala, pe care o si simti ca atare :) noroc ca vorba aia cu "prima saptamana e cea mai grea" chiar e adevarata si dupa aia incepi sa simti ca mai cobori cu picioarele pe pamant. si asta pt ca pe langa partea de recuperare fizica (apropo... ma mandresc ca nu am ales cezariana), ai un strumf care depinde cu totul de tine si care invata odata cu tine ce inseamna sa mananci si care e "procedura" pt asta, ai la dispozitie primul schimbat ca sa inveti cum se pune pampersul (inca ma mir cat de repede a devenit automatism schimbatul de pipi caca), ore de somn date de tot peste cap, iar in rest... esti un pic zombie. sa mai spun ca pe langa toate astea nu am mai pus tigara in gura? sau ca pediatra a zis clar...interzis biberonul!!! rezultatul a fost ca dupa o sapt am crezut ca o iau un pic razna (cu toate ca am avut si am inca un ajutor mai mult decat considerabil, dat de mama). cand am iesit prima data afara, la aer, am simtit ca ma ia ameteala :) plus gandurile de genul "vai ce chef am sa ies intr-un bar!", dupa care imediat... "sunt o mama rea ca vreau sa fug un pic de acasa?". sau... "imi trebuie si alta activitate, am senzatia ca ma prostesc!". si tot asa. nu e chiar usor sa renunti la tot ce stiai tu pana atunci ca fiind normal, si sa schimbi lucrurile cu o alta normalitate.

dar... noroc cu ce gasesti in balanta :)... adica... Emma stie deja sa traga ocheade cu coada ochiului, are zambete strengaresti in marginea gurii sau din contra, zambete largi, pe toata fata (stiu ca sunt gesturi involuntare deocamdata dar oricum, primul zambet e clar ca te topeste), ai manute care strang cu putere degetul tau mic si tot nu reusesc sa il cuprinda, ai bulane grasane care deja incep sa faca cute si buci ca un mar pe care de abia astepti sa il musti, ai momente cand sta ea treaza (pe masura ce trec zilele momentele astea sunt tot mai dese) si in care o tii in brate iar ea se uita cu niste ochi mari mari la tine si parca te studiaza in cel mai mic amanunt, ai discutii in care tu vorbesti si ti se raspunde in genul "oooohhh" sau "eeeehhh", ai alte momente cand sughite spre exemplu si nu se pote linisti decat daca o iei tu in brate si o pui pe burtica, lipita de tine, iar ea se topeste toata si o ia somnul de bine ce ii e, sau cand dansam impreuna pe muzica de pe vh1 si adormim chiar si pe melodii rock, si tot asa...

in fine, ne-am obisnuit deja una cu alta... eu stiu dupa plans ce are...daca ii e foame, o doare burta sau e murdara, ea stie exact ce tb sa faca ca sa ma santajeze si sa o iau in brate. mai avem dileme de genul... bai dar chiar o doare ceva sau plange ca vrea in brate? care e pragul dintre a o alinta si pur si simplu a fi langa ea cand are nevoie? sau... de abia a mancat... ce fac... ii dau iar? doarme... o trezim pt baita? bate vatul cam tare... oare ii e frig? e ciudat sa iei toate deciziile astea pt altcineva. chiar e ciudat. dar ne lamurim noi pe parcurs :)

ah, si inca ceva... nu te obisnuiesti niciodata, cred eu, cu trezitul noaptea! mie asta mi se pare criminal! as da orice pt o noapte intreaga de somn! :)

urecheatii

am avut azi o tentativa de a-mi dezmorti degetele. dar cred ca mi-am pierdut exercitiul :) oare de ce mi se pare din alte timpuri?
o iau usor si poate imi aduc aminte cum se face


de luni am la mine in casa o fata. nu fata mea. o fata. vine de la 9 si pleaca la 6 seara. nu face curat. nu face mancare. deseneaza pereti. si ii umple cu urecheati :) e cu 2 ani mai mica ca mine si e tot balanta. la inceput ma gandeam ca trebuie sa fie foarte ciudat sa stai atatea ore cu un om pe care nu il cunosti. si imi faceam filme despre cum o sa ne purtam, cum o sa tatonam la inceput terenul si personalitatea celeilalte, despre cum ar trebui sau nu sa stau pe langa ea... in fine, incercam sa acopar toate scenariile. prima oara cand ne-am intalnit era plouata toata (a zis ca nu ii e frica de ploaie), avea o caciula mare trasa pe ochi, picioarele goale in bocanci :) si a tinut sa ma avertizeze dinainte de asta :) in prima dimineata a venit cu 15 min mai tarziu si si-a cerut scuze. mi s-a parut caraghios :) doar nu suntem la fabrica :) apoi mi-a zis ca spera sa nu ma deranjeze ca ne tutuim. a ras si ea de ce a zis. azi mi-a adus zambile de la un mosulet de pe strada :) are o tolba mare plina cu acuarele, multe pensule si tot felul de ustensile. eu ma uit vrajita la ele :) toata mobila e mutata aiurea in camera si urecheatii prind contur tot mai mult. la cativa le-am gasit deja si nume. elefantelul dumbo sta deja si troneaza pe un deal de iarba :) albina mina are pantofiori cu sireturi si mansete la manute. mai e un flutur care inca asteapta sa fie chemat cumva. iar azi a venit randul pt luna grasuna sa prinda culoare. :) ceilalti isi primesc numele cand or sa fie gata.

decosieco

si fiindca azi e vorba de "prima zi" pe mai multe planuri, uite si ceva ce eu asteptam cu mare, mare, mare nerabdare!
http://www.decosieco.ro/
prima lui zi, a site-ului, in spatiul virtual. :) e de tinut minte pentru anii viitori. 1 marteie, ziua de nastere a decosieco :)
eh? eh? :)

prima zi

stiti cum ziceam eu ca de abia astept sa intru in concediu? ei bine, vineri a fost ultima zi oficiala la job. ciudata zi. pe de o parte parca era ziua aia dinainte de vacanta, pe de alta parte parca vroiam sa ma prind de un moment si sa il tin strans cu degetele. dimineata a fost ok... am avut si ceva treaba, am mancat si ceva bun.... dar a doua jumatate de zi, mai naspa. e ciudat sa dai mailuri de la revedere la diversi oameni cu care comunicai, e ciudat sa iti strangi toate lucrurile de pe birou, e si mai ciudat sa te gandesti ca nu o sa mai vezi zi de zi oamenii la care tii. sunt totusi mai bine de 3 ani jumate! si cel mai naspa a fost drumul spre casa! daca in restul zilei ma luam cu vorba si cu alte cele, in masina, cand am plecat singura acasa, imi venea sa plang! parca eram un pis suspendata asa, si ma uitam la toti de pe strada eu fiind pe dinafara pe undeva.
si azi... m-am trezit ca intr-o zi normala, n-am mai putut dormi, am mancat ceva, am baut si cafeaua, am intrat si pe net si acum... sunt debusolata. nu prea stiu ce trebuie sa fac. de ce sa ma apuc? e ciudat sa intru dimineata in bucatarie si sa nu o gasesc pe cati spaland vreo cana, e si mai rau sa beau cafea si sa fumez prima tigara fara adriana, e ciudat sa nu intre ina pe usa plina de energie si automat sa zambesc, e ciudat sa nu aud pe adi ca zice "ce faceti baaaiii?!".
de fapt, asta e cel mai rau, ca imi e dor de toti. deja.
ma gandesc ca e faza aia de tranzitie, si trece.
si pana una alta am asa in minte cam cu ce imi pot umple timpul. dar inceputul e mai greu.

ahhh, si e prima zi de primavara! :) ciudata potriveala cu prima zi de "altfel". imi place ca e soare si caldut si ca intra lumina in casa. aud zgomot de pe strada, ma uit la masina care sta cuminte azi in parcare. pustiu', cainele din parcare, leneveste tolanit, masinile parca sunt mai putine ca la ora 9, iar pestiu' am impresia ca nu prea intelege de ce inca are companie la ora asta, intr-o zi de luni :)

noroc ca uite, bibi a inceput programul de joaca si dintr-o data ma simt asa de linistita! :) stiu exact ce am de facut! :)

mai departe

ma gandeam ca as vrea sa am o noua ocupatie. mai am sapt viitoare si apoi gata, intru in concediu. bine, o sa mai am ceva treaba pe la birou, dar toate se rezolva toate daca nu sapt viitoare, in 2 sapt sigur.
asa ca am nevoie de o ocupatie. m-am gandit deja cam ce o sa fac sa imi umplu timpul, dar chiar si asa... as vrea sa ma apuc de ceva al meu. sunt in cautare de idei.

pe gustul meu

stiam eu de ce imi plac zilele de vineri :)
azi a fost o frantura din ziua aia de primavara pe care ziceam ca o astept, doar ca s-a desfasurat pe fundal noros.
m-am trezit la ora obisnuita numai ca... nu a trebuit sa plec la munca. am avut asadar timp de un mic dejun frumos, de un dus pe indelete, de uitat prin sifonier... totul in ritm propriu.
de ieri ma tot gandeam ca trebuie sa ajung pe la carturesti. era asa... ca o nevoie. asa ca dupa ce am fost la control sa vedem ce mai face bambina, am luat-o usor cu metroul, apoi pe jos, spre locul stabilit. unde am stat aproape 2 ore :) cred ca m-am uitat la fiecare carte, la fiecare cd, la fiecare canuta :) si bineinteles ca nu m-am putut abtine, asa ca am intrat in overdraft si am plecat pana la urma acasa cu o carte si cu inca ceva... cu albumul om de lut. care imi place la nebunie.
asa ca am ajuns acasa un pic rupta de spate (cred ca am cam exagerat cu statul in picioare, dar inca nu ma pot obisnui cu noile limite). dar macar am acum o cana de ceai aromat in fata, un fundal sonor de nota 10 si o carte noua care asteapta sa fie inceputa.
intr-o ora urmeaza partea 2... servesc un ceai si la 2 prieteni care cred ca sunt in drum spre mine acum :)
imi place vinerea.
si uite...

...

pe fuga

asa ma simt eu zilele astea. sau nu pe fuga... mai degraba agitata, ocupata... am senzatia ca am multe de facut. si culmea e ca am reusit intr-adevar sa imi umplu timpul. in primul rand m-am apucat serios de treaba la revista. pe principiul... cu cat termin mai repede, cu atat mai bine. seara am avut mereu ceva de facut... ba o programare la doctor, ba un prieten, ba ... mereu ceva. daca ma intrebi ce zi am senzatia ca e, as spune, marti, miercuri. nu am inca senzatia de vineri.
si cu toate astea nu e o senzatia nasoala. nu e agitatie din aia nervoasa. nu. e pe genul avem lucruri de facut! hai sa facem asta, apoi aia, apoi aia... gata? ne culcam deja?

ah, si stiti ce am facut azi? am luat primul meu interviu. pe nepregatite, deoarece oama care face asta nu a ajuns la munca. si pt ca persoana intervievata ar tb sa vina in locul meu... iata-ma strofocandu-ma sa imi dau seama cam ce ar trebui sa intreb. pai nu scrie clar acolo ce stie sa faca? si se presupune ca tb sa fiu serioasa? si sa par rece? si ce se mai intreaba? ce calitati ai si ce defecte? hai sa fim seriosi! asa ca am inceput direct prin a le vorbi la per tu (nu cred ca asa se face in mod normal), am vorbit liber si prietenos (cred ca in final am vorbit mai mult ca oamenii aia) :)). la sfarsit... mi-a placut de toti. :)

tot din ciclul ultimelor zile... mi s-a stricat masina. cred. adica deja nu e posibil, e probabil. mi s-a aprins indicatorul de bord de abs. si asta nu se intampla pt prima data. asa face ea cateodata cand e prea frig sau ploua prea mult. de obicei se si stinge tot asa cum se aprinde. din senin. numai ca acum, au existat si simptome reale. de exemplu, abs-ul nu mai intra. si intr-o seara din aia cand ghetusul era mai mult pre strazi, am avut chiar senzatia ca mi se blocheaza una din rotile din fata cand am pus frana. si uite cum ma duceam eu patinand direct in trotuar dupa ce am pus o frana! a fost prima data cand mi-a scapat de sub control. si nu mi-a placut. asa ca maine, in ziua de sambata cand teoretic nu mai te trezesti la comanda alarmei, eu tb sa fiu in service la 8.30. noroc ca e inca in garantie.
si tot din ciclul masina am aflat ca nici macar rca-ul nu mi-l pot face unde vreau atata timp cat e in leasing. si tot pt ca e in leasing, si masina e practic proprietatea lor, voi plati ca pt persoana juridica. adica mult mai mult. chiar sunt curioasa la cat poate ajunge. 8-9 mil?

in rest... incerc sa ma acomodez cu biroul gol din dreapta. nu prea imi iese, dar ma rog. de asta imi si fac de lucru cat mai mult. dar e ok. se umple el la loc maine poimaine si sa vezi ce bine o sa fie atunci :) cu lipsa mai apreciezi si tu ce ai langa tine :)

ah, si trebuie sa spun... nu mai e mult si o sa apara un site, deco si eco pe numele lui :) de abia astept! deja oameni cu mintea la cap lucreaza intensiv la el. o sa vedeti si logo si mai multe cand va veni vremea... nu peste mult timp. cat mai am timp o sa incerc si eu sa ajut, cand nu - iau o pauza, apoi revin. cine stie? lasam lucrurile sa curga si vedem unde ajungem.

hai ca ma intorc la treaba ca deja m-am intrerupt prea mult.
mai am de intocmit o lista de contacte, de gandit un raport de procedura, de scris cate ceva... eheee...

de-a joaca

ea...

... e colega mea, Adriana. nu, nu lucram la teatru de copii. e vorba de un extra job de-al ei, la care se si pricepe f bine. asa ca Adriana, in timpul liber, se poate transforma in Alba ca Zapada, Peter Pan, clovn, iepure si multe altele. poate fi chiar si ursitoare! scopul? sa distreze copii. frumos, nu?
si pt ca a avut party si am prins-o cu costumul la ea, a trebuit sa ne faca hatarul si se se imbrace in Alba.
si Adriana mai stie sa faca asa... floricele...

... pudeli....

pisici, spada, si diverse.
si mai stie sa picteze pe fata. sau pe maini, dupa caz.

asa ca am acum un birou vesel, maini pictate si ochi la fel (pe-aia in tin secret) :)).

deci... asa

ca prima zi de primavara. asa ma simt azi. stiti de care zic, nu? ziua aia perfecta, pe care o simti in fiecare vena. ziua aia in care in sfarsit poti lua gecuta aia mai subtire si esarfa in loc de fular. cand e soare soare si apare un pic de verde timid in peisaj, si miroase pamantul. prima zi adevarata dupa iarna. parca si oamenii sunt mai multi pe strada, pe jos, atunci. e ziua aia plina de optimism. ca atunci cand ai senzatia de un nou inceput. ca atunci cand te duci la un job nou. dar nu in prima zi (pt ca atunci ai mai multe emotii), ci ca atunci cand te duci deja cam de o sapt, ai descoperit ca ai oameni faini in jur, ca atunci cand totul e nou si ai de invatat si ai dorinta sa te implici si sa faci si sa iasa bine. prima zi de primavara, ca o explozie de energie.

asa ma simt.
nu stiu de ce anume. nu schimb jobul (nu mai e cazul, ca mai am doar o luna pana la concediu), inca nu a venit ziua aia de primavara, nu miroase pamantul. si cu toate astea, eu asa ma simt. poate e si de la energia celor din jurul meu. sau poate e de la faptul ca de la inceputul anului toate mi-au mers din plin. sau poate amandoua combinate.
am senzatia ca anul asta o sa fie un an f bun pt mine. e un sentiment f puternic si sunt sigura ca asa va fi. ca atunci cand ai siguranta unui fapt dar nu o poti baza pe nimic. cunosti sentimentul? nu stiu cum, dar lucrurile s-au aranjat atat de frumos, in orice situatie pe care am intalnit-o. pentru prima data in viata am simtit ca am si eu noroc (de obicei sunt ghinionista, si daca nu ghinionista, in mod sigur nu norocoasa). imi place postura asta de norocos :) poate ramane destul de mult pe langa mine. sper :) nu am gasit nicio comoara sau ceva, din contra, parca s-a spart sacul :)) dar chiar si asa... e f bine! cumva.

deci cum... cu soarele in ochi de dimineata. cu o cafea care miroase bine. cu un dus si un parfum care miroase foooaaarte binneeee. cu blugii cu banda elastica :), camasa alba, esarfa colorata, conversi si jeaca de piele. geanta de postas. fucsia [ce-mi place sa ma dau cocon :)))]. cu mers cu masina pana intr-un punct, parcat si apoi mers pe jos, la plimbare, intr-o companie buna. cu baut de o cafea cu lapte intr-o cafenea la bulevard :), cu intalniri in care sa punem la cale un proiect misto, cu idei claie peste gramada. cu plimbat apoi prin fata vitrinelor. [parca vad... imi zambeste o bluza f tare si apoi ma intorc si cumpar un body cu ratuste galbene :)]. cu plimbat asa, pe strazi, singura, doar cu soarele in cap si cu pamantul mirositor in nari. cu niste pagini citite pe o banca in parc. cu o bere si o tigara intr-un pub (stiu ca nu e voie, dar pe cuvant ca simt nevoia de lucruri interzise, fara sa ma intrec cu gluma). relaxat.
deci... asa. asa va fi prima zi de primavara adevarata. si daca ma prinde la job, nu conteaza. imi iau liber. daca sunt deja in concediu... si mai bine! am toata libertatea!

"stati jos, va rog!"

stiti cand am zis ca am mers pe jos? ei, de atunci am circulat numai cu tramvaiul sau metroul. a fost un exercitiu placut, mai ales ca incepusem sa uit cum e. ideea e ca mi-a placut sa ma uit la oameni, ca fiecare avea treaba si mergea undeva, ca era agitatie si viata multa. acum, trebuie sa recunosc, mi-e tare dor de masinuta mea si sa conduc, asa ca de luni imi reiau activitatea normala :)
ce vroiam de fapt sa zic... si ieri si azi oamenii mi-au oferit locul. :) nu mi s-a mai intamplat asta niciodata! :) si mi-a placut sa vad ca oamenii, cu toate problemele lor, inca mai pot fi draguti si atenti la ceilalti. nu stiu exact cum s-a potrivit asta cu teoria mea ca tb sa fug din tara, dar in fine :)
si e clar ca, in ciuda faptului ca eu inca am o imagine in care burta mea nu e chiar asa de mare, se vede foarte usor. poate fi de vina si faptul ca geaca incepe sa ramana micuta si se muleaza destul de bine pe rotunjimi :)

nr: randuri scrise intre 3 tel, un mail, un deadline si tot felul de alte aranjamente pt sedinta foto. dar macar scap. cine stie, poate asta e ultimul cover pe care il mai fac de acum in mult timp :)

leapsa II

si fiindca eram datoare cu o leapsa de la inaki, iata...

Daca as fi
o luna: as fi o luna plina (trebuie neaparat sa fie calendaristica?)
o zi a saptamanii: vineri
o parte a zilei: dupa-amiaza
o directie: ar fi una intr-o bifurcatie
o planeta: Luna
un film: Before Sunrise (sau After, nu ma pot hotara)
un lichid: apa
o piatra: pretioasa :)
un tip de vreme: primavaratica, inainte de ploaie
un instrument muzical: vioara
o emotie: bucurie
un sunet: fosnet
un element: apa
un cantec: enjoy the ride
o carte: complicata
un scriitor: talentat :)
un personaj de fictiune: Micul Print
un oras: Londra
o aroma: de mar copt
o culoare: verde
un material: in
un cuvant: nu pot, e prea restrictiv
o parte a corpului: ochii
o expresie a fetei: zambet
un personaj de desene animate: pfuuuu, imi plac atatea si fiecare are ceva, incat nu pot alege
o forma geometrica: cerc
un numar: 2
un mijloc de transport: tren
o haina: pot sa zic tenesi, chiar daca nu sunt haine?

let in snow

de cand cu zapada, masina mea a ramas acasa. adica de ieri. destul de ciudat... cum, sa merg doar eu la munca si ea sa ramana acasa? hmmm... in fine, dupa ce nu am reusit sa o scot de unde e cocotata, am luat pana la urma un taxi (era deja cu 20 de min peste ora la care trebuia sa fiu la munca si inca eram in parcare, acasa), iar aseara am luat-o pe jos. doamne cat mi-a placut! era atat de placut afara, fara sa fie deloc frig, ningea f linistit... era perfect!
mai nasol a fost ca dupa ce am facut 10 pasi, cred, de la iesirea din firma, era sa dea unul cu masina peste noi. i-a patinat, nu o mai putea controla si nu se oprea. si era jeep. si eu ajunsesem cu mainile pe bord-ul masinii si rotile tot se miscau. nu stiu cum am reusit sa fac pasul norocos, nu stiu cine m-a tras... dar m-am speriat groaznic. nu pe moment. dupa vreo 2 min, cand mi-am dat seama cat de aproape fusese ala de mica mea. in fine, am tras 3 guri de aer zdravene si am luat-o mai departe la picior.
nu stiu cum, dar am reusit sa ma duc pana acasa pe jos. din lacul tei pana in iancului. nu e vreo realizare in mod normal, dar eu mai nou obosesc destul de usor. nu mi-a fost frig deloc. iar zapada stralucea atat de frumos si pasii mei scartaiau, incat nu a mai contat nimic. nu promit sa repet experienta si azi, cel putin nu pe o distanta de genul, dar mi-a placut. o sa apelez in schimb la metrou, si plimbarea o las pt mai tarziu. trebuie sa vizitez si casutele, vecinele mele de peste drum, nu? doar sunt asa fericite de cand sunt albe cu totul, incat nu pot rata!

pornind de la bicicleta

ma intreaba azi un coleg... "daca ar fi piste ca lumea de biciclisti, ai merge cu bicicleta?". normal ca as merge! si mi-ar placea chiar foarte tare! daca ar fi piste cum trebuie. si daca ar fi peste tot, sa nu fiu nevoita sa fac slalom printre pietoni sau sa ma trezesc cu claxonul unei masini undeva la fundul meu. mai ales acum ca vine vremea frumosa, mi-ar placea la nebunie sa ma sui pe o bicla frumusica si curata. poate si cu un cosulet in care sa pun una alta? imi place f tare sa conduc, dar mi-ar placea primavara, cand miroase aerul a proaspat si a verde, sa ma pot sui pe bicicleta si sa profit de soare si zumzet si aer nou.
facand abstractie ca probabil in martie numai pe bicicleta nu m-as mai putea sui, oricum ramane certitudinea ca nu sunt piste. Iar unde sunt, se plimba lumea pe ele de parca mai rau sunt atrasi de liniile galbene. "ia uite! un traseu mai liber, doar pt noi!". gresit!
ma rog, ce pretentii sa am sa respecte oamenii culoarul cand noi nu suntem in stare de cele mai simple gesturi de bun simt? de ce sa stam numai pe partea dreapta a scarii rulante la metrou, cand putem sa nu ne imbulzim si sa o ocupam pe toata? si ce daca poate cineva se grabeste? da un cot si pana la urma trece el cumva! sau aruncatul hartiilor pe strada si multe, multe altele.

si mai am o marturisire (asta trebuia sa fie un post scurt, dar acum m-am starnit si mi-am adus aminte de asta). de ceva timp, cred ca de prin noiembrie, ceva se schimba in modul meu de a privi lucrurile. nu stiu daca e o pasa, o dezamagire de moment, sau e ceva permanent. cert este ca privesc altfel plecatul din tara. eu eram 100% impotriva acestui lucru. imi era imposibil sa imi imaginez ca as putea trai despartita de mii de km de ai mei sau de prieteni. si nicio motivatie financiara nu m-ar fi putut face sa vad lucrurile altfel. ei imi curg prin vene si in continuare cred ca asta ar fi obstacolul major. ce m-a facut insa sa imi schimb usor usor viziunea, cred ca pe nestiute, a fost nesimtirea, prostia si rautatea pe care o vad peste tot. lipsa de bun simt. indobitocirea. au inceput sa ma deranjeze foarte, foarte tare. nu imi place ca recunosc discursul asta si la un personaj care imi e f antipatic, dar asta e. si altceva care m-a influentat f tare a fost gandul ca poate la un moment dat copilul meu va gandi ca mine "de ce a trebuit sa ma nasc aici?".

scott

il stiti pe baiatul asta? mie mi-a facut Adi cunostinta cu el. Scott D. Davis. are mai multe piese de genul. mie mi-a placut.

leapsa (I)

am vazut ca am primit o leapsa. promit sa o preiau. nu uit :)

si acum... sa ne jucaaaaaammmm!

ziceam ca o sa va arat ceva. preocupari de-ale mele din ultima vreme... ce sa zic :)
se iau 3 rame foto colorate (pt Daria / Ema); se ia sablonul in forma de peste, floare, steluta [nu sunt chiar atat de talentata, tb sa recunosc :)] se traseaza detaliile cu creionul, se scot acuarelele si pensulele; se coloreaza foaia A4; se usuca desenele si se pun in rama. acum se asteapta gasirea locului potrivit pt ele. :)
am gresit doar ca am uitat sa iau in calcul si latimea ramei, asa ca la unele se vede tot chenarul, la altele nu. eee... mai conteaza?

23 - 12. dec - ian

am revenit. un pic ciudat, ce sa zic... nu blogul. revenirea. nu stiu de ce nu am mai avut chef de scris. revin si zic... cred ca prea multa relaxare dauneaza grav blogului :) in fine, incerc sa reintru in ritmul normal. nu stiu de ce nu prea imi iese. ma gandesc ca mai am un pic si intru din nou in concediu. de data asta unul prelungit. nici despre asta nu stiam ce parere sa am. imi era frica pana acum ca o sa innebunesc stand in casa. dar mi-am dat eu seama ca am revenit la job fara nici o placere (deci clar din punctul asta de vedere nu am nicio pierdere) si mi mi-am mai dat seama ca nu m-as plictisi deloc daca as "sta acasa". as avea eu undeva de mers si ceva de facut zilnic. asa ca de abia astept!

ce sa mai spun... am avut aproape 3 sapt libere si o ruptura destul de mare. am avut timp sa stau de-a binelea. timp sa ma plimb. timp sa ma distrez. 0 stres. asta mi-a placut cel mai mult :) am mers la ai mei, m-am intors in bucurestiul mocirlos. m-am plimbat pe strazi, asa la picior, chiar daca am obosit ceva, tb sa recunosc. am jucat carti pana seara tarziu. am mancat prajituri bune bune de la Agapitos. am mers cu metroul si cu troleul. :)) mi s-a stricat frigiderul fix pe 23 dec. nici azi nu a venit piesa de schimb de la producator. asa ca ciau cam la orice, inclusiv bunatatilor de la mama. m-am culcat tarziu si m-am trezit numai pe la 10-11 (total neobisnuit pt mine).

si da, am inceput sa ne ocupam serios de tot ce inseamna "dotarea" Dariei (sau Emei - tot nu m-am hotarat; parca incepe sa imi placa iar Ema. poate cu 2 m???). am luat patutul rosu rosu :)) ultimul din raft, din ultimul stoc adus in magazin :)). covorul plin de flori si cercuri in toate culorile! urmeaza comoda albastra si tapetul in dungi colorate (rosii, galbene, verzi si albastre). o sa fie multa multa veselie acolo. am facut rost de carut. am luat salteluta si masa de infasat. am luat chiar si niste "jucarii". ma rog, 10 marionete colorate, de pus pe fiecare deget de la mana. sunt dragute :) am umblat o gramada sa prospectam piata. si parca tot mai sunt o graaaaaamadaaaaa de facut.
dar, ce e cel mai important... m-am indragostit rau de ea :) o iubesc de ma c*c pe mine! ii stiu deja programul, o simt ca lumea cand se misca, unde pun mana loveste si ea, stam de vorba si ii place, ascultam muzica noastra si ii place (a dat roade cultura muzicala pe care i-am facut-o, ca reactioneaza la ce imi place mie :)). cateodata rad de ea si incep sa dansez dar in asa fel incat sa simta :)) sunt curioasa ce o fi in capul ei atunci, ca nu se clinteste! :) n-am luat prea multe kg. fetele zic ca se vede decat tzuguiul :) ma gandesc in orice clipa la ea si as sta numai cu mainele pe burta sa ii prind fiecare miscare si ea sa stie ca sunt acolo.:) nu prea imi convine ca ma cam doare spatele cateodata si pozitiile de dormit s-au micsorat drastic, la 2. eu care rascoleam tot patul si ma rotocoleam in toate pozitiile. inca incerc sa ma adaptez la asta.

ahh, sa va arat ceva... dar intr-un post separat! :)