fetele cochetele

azi am sarbatorit 3 saptamani :) si pt asta, emma a primit 2 gauri in urechi :) ca de... cu cat mai repede cu atat mai bine (mi se spune). asa ca maimutica cu cercei a tinut un intreg concert si nu pt ca a durut-o cand i s-a dat gaura in urechi in sine, ci pt ca era imobilizata de vreo 4 oameni, toti calare pe ea. vai de capul ei si al meu, ca imi venea sa ii strang pe toti de gat. cred ca m-au trecut 7 valuri de apa, mai ales cand am vazut ca pediatrei ii tremurau mainile cand i-a dat cu anestezic la urechiuse, ceea ce mi-a dat o vaga banuiala ca nu era tocmai in largul ei. si asa a si fost. pana la urma am ajuns eu sa pun markerul pe urechiuse ca sa ii arat unde sa dea gaura, dupa ce i-a bagat acul nu reusea sa bage cercelusul in ureche, ea se pierduse si ii spunea asistentei "dar nu ma ajuta nimeni?", curgea sange... copilul urla. minunat! si asta in conditiile in care am beneficiat de tratament special, la rugamintea unui prieten. asta e... rabda baba la frumos. important e ca a scapat si acum are si cercelusi. pacat ca nu o sa ii mai pot eu rontai urechiusele o vreme :)
si pt ca nu puteam ramane in urma, am planuit si pt mine o mica schimbare de look. era si timpul dupa atata timp! :)
de asta zic... fetele cochetele:)

ah, si inca ceva... ne pregatim de prima plecare la distanta. profitam si noi de weekendul frumos si mergem o fuga la bunici :) hai sa ma vezi acum cum plec cu toata casa dupa mine... haine, pampers, creme, medicamente, carucior si cate si mai cate. :)

de cand cu emma :)

de pe 8 apr a inceput noua mea viata. o schimbare destul de radicala, pe care o si simti ca atare :) noroc ca vorba aia cu "prima saptamana e cea mai grea" chiar e adevarata si dupa aia incepi sa simti ca mai cobori cu picioarele pe pamant. si asta pt ca pe langa partea de recuperare fizica (apropo... ma mandresc ca nu am ales cezariana), ai un strumf care depinde cu totul de tine si care invata odata cu tine ce inseamna sa mananci si care e "procedura" pt asta, ai la dispozitie primul schimbat ca sa inveti cum se pune pampersul (inca ma mir cat de repede a devenit automatism schimbatul de pipi caca), ore de somn date de tot peste cap, iar in rest... esti un pic zombie. sa mai spun ca pe langa toate astea nu am mai pus tigara in gura? sau ca pediatra a zis clar...interzis biberonul!!! rezultatul a fost ca dupa o sapt am crezut ca o iau un pic razna (cu toate ca am avut si am inca un ajutor mai mult decat considerabil, dat de mama). cand am iesit prima data afara, la aer, am simtit ca ma ia ameteala :) plus gandurile de genul "vai ce chef am sa ies intr-un bar!", dupa care imediat... "sunt o mama rea ca vreau sa fug un pic de acasa?". sau... "imi trebuie si alta activitate, am senzatia ca ma prostesc!". si tot asa. nu e chiar usor sa renunti la tot ce stiai tu pana atunci ca fiind normal, si sa schimbi lucrurile cu o alta normalitate.

dar... noroc cu ce gasesti in balanta :)... adica... Emma stie deja sa traga ocheade cu coada ochiului, are zambete strengaresti in marginea gurii sau din contra, zambete largi, pe toata fata (stiu ca sunt gesturi involuntare deocamdata dar oricum, primul zambet e clar ca te topeste), ai manute care strang cu putere degetul tau mic si tot nu reusesc sa il cuprinda, ai bulane grasane care deja incep sa faca cute si buci ca un mar pe care de abia astepti sa il musti, ai momente cand sta ea treaza (pe masura ce trec zilele momentele astea sunt tot mai dese) si in care o tii in brate iar ea se uita cu niste ochi mari mari la tine si parca te studiaza in cel mai mic amanunt, ai discutii in care tu vorbesti si ti se raspunde in genul "oooohhh" sau "eeeehhh", ai alte momente cand sughite spre exemplu si nu se pote linisti decat daca o iei tu in brate si o pui pe burtica, lipita de tine, iar ea se topeste toata si o ia somnul de bine ce ii e, sau cand dansam impreuna pe muzica de pe vh1 si adormim chiar si pe melodii rock, si tot asa...

in fine, ne-am obisnuit deja una cu alta... eu stiu dupa plans ce are...daca ii e foame, o doare burta sau e murdara, ea stie exact ce tb sa faca ca sa ma santajeze si sa o iau in brate. mai avem dileme de genul... bai dar chiar o doare ceva sau plange ca vrea in brate? care e pragul dintre a o alinta si pur si simplu a fi langa ea cand are nevoie? sau... de abia a mancat... ce fac... ii dau iar? doarme... o trezim pt baita? bate vatul cam tare... oare ii e frig? e ciudat sa iei toate deciziile astea pt altcineva. chiar e ciudat. dar ne lamurim noi pe parcurs :)

ah, si inca ceva... nu te obisnuiesti niciodata, cred eu, cu trezitul noaptea! mie asta mi se pare criminal! as da orice pt o noapte intreaga de somn! :)