bine bine

deci nu pot sa explic cata energie am in dimineata asta! mai trag un ochi pe geam si vine alt val de energie :) parca am un motoras generator de voie buna. doamne, te rog, sa nu vina nimeni sa-mi strice starea asta! mi-e atat de bine incat simt ca eman asta prin toti porii!
nu stiu ce anume a generat toata manifestarea asta de forte, dar nici nu conteaza. banuiesc ca o contributie majora o are vremea de afara.
am inceput sa ma trezesc si intai am simtit racoarea. am auzit apoi fosnaitul masinilor care treceau pe soseaua uda de afara. am deschis ochii si printre verdele aprins al ferigii uriase si al cocotierului am vazut geamul prin care griul intra la mine in dormitor. imi place la nebunie sa ma cuibaresc in pat cand e racoare afara si e geamul deschis larg, iar zgomotul strazii e plin de agitatie.
a fost o dimineata in care m-am miscat repede si am reusit sa ies destul de repede din casa. pe drum spre servici am avut asa, o clipa, in care mi-a suras extrem de tare gandul "si daca acum as conduce in continuare si m-as opri la munte?". dar extrem de tare. nici nu era greu. sunam si ziceam ca mi-e rau, si ca nu pot ajunge. si plecam eu asa, singura, la un drum intr-o zi ploioasa, cu muzica mea, la munte. si nu trebuia sa stie nimeni unde sunt si ce fac, ca pana dupamiaza eram deja inapoi. :)
aveam insa doua colege cu mine in masina, asa ca era mai greu de pus in aplicare. plus ca e deadline si riscam sa provoc o adevarata tornada in birou :). totusi, ar fi fost un mod dragut de a incepe saptamana.
oricum, imi place toamna la nebunie, si cred ca e foarte aproape de noi.
si mai cred ca am o nevoie aproape organica de munte, si daca nu ma duc cat mai curand o sa ma supar. de munte nu gen sinaia, de munte din ala cu oameni putini, de munte adevarat, de munte cu miros de lemn, si aer cu miros de verde.
si mai cred ca lui "petit" ii place vremea asta cum imi place si mie si pulseaza niste energie in plus la mine aici :)

pai e frumos asa?

eu as vrea sa stiu: cand te indragostesti, e ok sa uiti chiar asa de toate si de toti?
eu acum stiu cum suna raspunsul ala frumos, ca da, cand iubesti nimic nu mai conteaza, nu mai vezi si nu mai auzi, si nu mai stii si nu mai conteaza... da, stiu.
dar chiar si asa... chiar sa nu mai conteze nimic, nimic?
de unde vin cu toate astea... am si eu o prietena. prietena mea cea mai buna. numai ca prietena mea cea mai buna e disparuta de vreo 2 saptamani. nici un semn, nimic, nimic. si asta dupa ce tot eu am sunat ultima data. de fapt ultimele dati.
eu stiu ce se intampla, drept pt care nu am impresia ca nu ii pasa, sau ca nu mai suntem prietene, sau ca vai ce a facut! nu. ea oricum ramane top de lista. dar chiar sunt curioasa sa vad cat o tine... ia domne sa vad si eu cat poti sa stai disparuta? da' chiar asa nici un semn? o mai las o saptamana si dupa aia ii bat obrazul. bineee, bineeeee...

emel

o cheama emel nuraltay, si ea o sa fie doctorita noastra.
trebuie sa recunosc, mi-e un pic frica de ea :) (frica in sens bun, daca exista si asa ceva). e foarte barbatoasa si hotarata, si am senzatia ca nu trebuie sa ies din cuvantul ei. de mult nu am mai cunoscut un om asa. imi place. pare foarte sigura pe ea si iti da senzatia ca asa e, cum zice, si nu exista alta cale.
m-a luat de la inceput. "am o conditie. foarte importanta. asta daca vrei sa mergem impreuna mai departe. nu iei mai mult de 12 kg pana la final." mai pot sa mai zic ceva? :) a facut militarie cu mine... fara tigari, fara ciocolata, fara cola, fara cafea... chestii de-astea.
pana la urma i-am zis... "eu, cand vine vorba de doctor, sunt cam fricoasa, asa ca e ok daca sunteti mai dura". "ti se pare ca sunt dura?" :)))
ei, acum sa nu se inteleaga ca e vreo scorpie rea. nu. zambeste cand e cazul, am si ras impreuna pana la final, si cel mai important e ca m-a facut sa am incredere in ea si in faptul ca daca am nevoie de ceva, e acolo.
important e ca totul e ok. am vazut si o inima mica astazi cum batea acolo! :)
si pana la urma, daca nu sunt eu barbata, e ea pt toti 3 la un loc. :)
verdict: imi place de ea

toamna mea

mai e doar un pic si vine toamna. de abia astept! adooor toamna! mai ales toamna devreme, cand pomii mai au inca ceva frunzulite atarnate, care aurii, care ruginii, care cu urme de verde prin ele. cand apusul capata si el o stralucire aparte, un galben cald de tot. cand se fac strugurii si daca treci pe langa curtile cu vie miroase deja a must. cand daca ma duc acasa, prin satele de pe drum e plin de dovleci mari de tot pe la porti, de tartacute portocalii, legume de tot felul, de lapte de casa si branza. iar daca cumva te prinde seara pe drum, ai toate sansele sa prinzi mirosul ala de lemn ars pe care, de asemenea, il adooor.
toamna cand incep nucile sa cada si te faci verde pe sub unghii cand incerci sa le mananci, cand gasesti gutuiu, cand mama face placinta de dovleac, care desi nu-mi place la gust, are un miros demential, cand se face zacusca si se pun muraturi, si se coc vinete si ardei... doamne ce de mirosuri! :)
toamna cand noptile sunt racoroase si dormi atat de bine incat dimineata ai mai sta putin in pat.
toamna cand te plimbi prin parc si fosnesc frunzele.
toamna cand ploua marunt.
toamna luminoasa, toamna melancolica, toamna plina de culoare, toamna blanda, toamna frumoasa, toamna mea!

zoe, fii barbata

ca nu-mi plac acele si doctorii si spitalele am mai zis. ciudat daca stau sa ma gandesc. si asta pt ca mama lucreaza la laboratorul spitalului, iar de mica umblam prin spital ca la mine acasa. daca ieseam de la scoala, ma duceam la mama la servici. stiam toate coridoarele, stiam fiecare intrare si pe unde trebuie sa o iau ca sa ajung la laborator, cand intram pe acolo ma jucam cu toate eprubetele alea de pe acolo, stampilam rezultate, nu aveam nici o treaba.
asta pana intr-o zi cand, ajunsa la ea la munca, mi-a venit randul sa fiu intepata. ca m-a stiut tot palierul e putin spus! si acum stiu cum stateau aliniate toate sticlutele alea, unele cu sange mai mult in ele, altele cu mai putin, culoarea aia ciudata...brrrr. si mai stiu f clar cum, atunci cand am facut meningita, m-au tinut 12 oameni ca sa poata unul sa imi bage un ac in spinare. iarasi brrrrr....

acestea fiind zise, am fost duminica acasa sa imi ia mama analize. eu, "puternica", mergem, facem, nu-i problema, mie? frica? asa ca ajung, si mama zice nu e nevoie sa mergem la spital, ca am luat eu tot ce trebuie si iti iau analizele aici, acasa. perfect!
- dar de ce ai asa multe eprubete? tb sa pui sange in toate?
- nu mama, am luat mai multe ca nu stiam exact de cate e nevoie. uite, 4 sunt pt tine.
- si tb sa le umpli pe toate 4 ???!!!
- nu mai! putin!... hai, intinde-te aici, in pat.
- de ce sa ma intind? stau asa, in fund.
- dar nu iti sta mana bine asa cum stai acum, si nu pot eu sa te intep cum trebuie.
- cum nu sta mana. pai uite, o atarn eu asa, de masa.
- mai mama, nu putem asa. hai intinde-te. uite, daca stai asa, intinsa, poti sa te uiti la televizor si sa nu te mai gandesti la asta.
- bineee, hai.
... deja simt cum ritmul inimii se accelereaza. scoate garoul si mi-l pune pe mana. in momentul in care il strange si simt presiunea aia pe mana mea, deja mi se raceste fruntea, o usoara ameteala se instaleaza, simt cum se duce sangele din obraji direct in vena intepata, si cum eu toata raman moale.
- haide, strange pumnul!
- de ce sa strang pumnul?
- pai ca sa fie presiune, sa se evidentieze vena, si sa scapi mai repede.
ce pumn sa strang ca eu de abia mai puteam sa strang 2 degete!
- uite, vezi? nu simti nimic.
nu simti pe naiba! simti varful ala rece in carnea ta, care iti suge sangele. si mai simti ca se misca atunci cand s-a umplut o eprubeta si e timpul sa treaca la urmatoarea.
acum, eu incercam sa bag din astea, sa ma pacal... hai lasa, ca asta nu e nimic pe langa ce te asteapta! nu iti dai seama ca asta e un flintiric? pai ce faci tu cand te apuca sa iasa neghinita pe lume?
vai de capul meu! atunci ce ma fac? nu mai fac nimic! gata! eu nici analize nu pot sa fac, dapai un ditamai bebelusul de 3-4 kg cat o avea?
e nu fac! fac :) vad eu atunci cum lesin si inviu la loc :)

mecanica inimii

am uitat sa zic despre o carte. eu una chiar sunt curioasa sa vad despre ce e vorba.
si anume asta...



zic ei asa: "daca v-a placut Micul print, gustati si din Mecanica inimii, o carte ca o inimioara de turta dulce pentru copii mari. Alegorie luxurianta creata din vise, imagini, sclipiri, intuneric si fantasme, insufletita de un cantaret-autor-compozitor unic. o carte muzicala prin poezia trairilor, despre un baiat cu un ceasornic in loc de inima si dragostea lui pt micuta cantareata andaluza.

"Întâi de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpâneşte-ţi mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îţi va străpunge pielea, oasele ţi se vor sfărâma, iar mecanica inimii se va strica iarăşi."

„Ne iubim ca două beţe de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sărutăm, ci provocăm «incendii». Cât sunt de înalt, de un metru şaizeci şi şase şi jumătate, corpul mi-e zgâlţâit de un cutremur de pământ. Inima evadează din învelişul-închisoare, se scurge prin artere, îmi ajunge în ţeastă şi se preschimbă în creier. Sunt tot o inimă, de la fiecare muşchi până în vârful degetelor!“

razboi

da, maine am o batalie de dus... toti banii sa fie in acte de acum. gata, nu mai e de joaca. sa faca si ei un efort acum, pai nu?
asa ca am zis ca o sa fac diseara o sedinta de yoga, una de concentrare, o sa chem puterea oceanului in ajutor, puterea mazarichii (alias peticut), sa se adune toate fortele si maine sa fac fata balaurului :)
vai de capu' meu! :)
pai eu cand vine vorba de bani sunt paralela. iar sa ma mai si cert pt bani... si mai rau! cine naibii i-o fi inventat nu stiu. nu pot sa-i sufar! si altii sunt in stare sa-si dea viata pt ei.
pai nu era mai bine sa nu existe? lucram toti gratis si in schimb aveam acces la totul gratis. doar pe baza de adeverinta de salariat.
vrei masina? ia domne! tb doar sa alegi ce-ti place!
vrei casa? unde? pai uite, asta e libera, maine te poti muta!
vrei haine? ia uite cate magazine sunt! alege masura potrivita!
ti-e foame? du-te in piata si alege de pe taraba ce ai nevoie!
in schimb existau oameni care lucrau gratis in fabrici de masini, in constructii, fabrici de confectii, in agricultura. serviciu contra serviciu!

da, da, da stiu toate variantele de "pai si in cazul asta ce faceai cu...?", sau "pai da, dar asa...".
nu conteaza.
era doar asa un gand de suprafata. nu a stat sa calculez toate implicatiile.
dar ma fac eu dictator si instaurez o noua lege in toata lumea! :))

peticut

asaaa... deci... are 6 saptamani si trei zile (asa zice doctorita dupa masuratori, eu zic 7, dupa numaratoarea zilelor) ... are 6 mm si e cat un bob de mazare, mai mic chiar decat neghinita sau peticut... sta in saculet, un saculet mare mare pe langa cat e el / ea de mic(a), intr-un colt acolo pitit, ca daca nu te uiti atent aproape ca nu vezi nimic. deja ii bate iminioara, si are in fiecare zi o gramada de treaba sa faca un degetel, un ficatel, un plaman si ce ii mai trebuie lui ca sa fie omulet. si ce e cel mai dragut din partea lui e ca e foarte cuminte... nu mi-a fost rau in nici macar o zi, suport la fel de bine parfumurile (ce bine!), nu am nici o treaba! doar prin atata mi-a aratat ca e acolo: 1. stiu foarte bine unde e amplasat, asta pentru ca simt pur si simplu ca e ceva acolo; 2. rochita mea galbena preferata pe care am purtat-o in concediu mereu are 2 nasturi sus care nu vor sa se mai inchida semn ca intr-adevar o anumita zona prinde proportii (asta e chestie proaspata, de azi dimineata).

ati observat ca tot zic el, lui... nu e pt ca am eu nu stiu ce senzatie ca va fi baiat sau ca asta imi doresc... nu. e el, bebelusul. m-am gandit si pana la urma oricare din variantele fata / baiat, suna la fel de atragator. fiecare mi se pare ca are ceva deosebit. oricum stiu ceva sigur. Ema sau Toma. (pt Ema duc inca un razboi cu cineva care are drept de vot si nu e de acord cu numele asta).

si da, m-am cam speriat cand am vazut acolo doua liniute, dar dupa cateva zile gandul a prins radacini si acum sunt chiar fericita :) ce... tb sa fiu o mamica din aia de moda veche? nu, deloc, am eu grija de asta. nu. eu o sa fiu cu fusta mea de blugi si cu tenesii in picioare. cam asta va fi modelul. tatuajul din octombrie probabil ca va mai astepta un an, dar nu renunt la idee. iar cercelul din buric ramane acolo cat se poate. cand nu, ia si el o mica vacanta.

si inca ceva. eu am luat cateva hotarari:
- nu o sa bat la cap lumea, pt ca imi imaginez ca pt unii nu ar fi placut toata ziua buna ziua sa li se povesteasca cum imi creste mie burta si ce s-a mai intamplat si ce a mai zis doctorul (asta inseamna ca nici pe blog nu voi scrie numai despre asta. am un alt spatiu dedicat doar mie si lui)
- o sa mananc mult mai sanatos (si deja am inceput). daca pana acum mic dejun insemna o cafea si tigara, pranz ce se nimerea si seara la fel, oricum, nu neaparat chestii sanatoase, acum fructele troneaza, dimineata nu ratez iaurtul, mi-am luat resemnata adio de la cola. la tigari inca nu am reusit decat sa micsorez considerabil doza: de la 20, am ajuns la 4 pe zi. incerc sa scad numarul in fiecare sapt. cu una.
- nu o sa am stresul unui kilogram in plus, ca altfel pana la sfarsit ma duc la nebuni
- o sa incerc sa nu ma mai gandesc la lucruri nasoale (cum am facut sapt trecuta, cand imi imaginam toate relele din lume)
- nu o sa ma gandesc la nastere pt ca altfel risc ca in momentul ala sa strang tare tare picioarele si sa zic ca pe acolo nu iese nimic! (se stie ca sunt super sclifosita la durere)

in rest... de abia astept sa vina toamna cu mirosurile ei, sa ma plimb prin parc prin frunze, sa vina iarna sa fac bradul, sa vina aprilie si sa se instaleze la mine in brate, sa vina mai si sa iesim impreuna la plimbare... si tot asa... o sa coloram (chiar si peretii daca vrea), o sa musc cutele grase, o sa dansam, o sa citim povesti, o sa citim micul print, o sa mergem la padure sa culegem ghebe, la munte cu sania, la mare sa facem castele, o sa ne uitam la desene, sa croim haine la papusi sau sa demontam masinute, o sa ne tavalim pe covor, o sa alegem un catel si nimeni nu se va putea impotrivi pt ca la vot vom fi 2 contra 1! :), o sa arunce mancarea prin bucatarie si eu o sa rad (probabil ca doar la inceput :) ), si nu stiu... mai vedem.

mai tac putin

am ceva de zis, dar nu inca. asa ca tac deocamdata. pe langa asta totul e prea putin important. asa ca tac deocamdata.