De curand un prieten si-a revendicat blogul ca fiind pentru el. Asta pentru ca il intreba lumea de ce nu mai scrie. Nu am eu de gand sa incep o polemica despre ce e blogul... vroiam doar sa spun ca mi se pare un lucru normal sa nu ai chef, pur si simplu, sa scrii nimic pe blog. Ceea ce nici eu nu am mai facut in ultima vreme. Nu am avut chef. Sau nu am avut nimic de zis. Sau nu am avut timp. Sau orice altceva. Deci nu e vorba de pauza, e vorba de toane.
In fine, ideea e ca azi am avut o zi in care nervii mi-au fost intinsi la maxim, asta dupa un joi si vineri agitat si o zi de sambata lucrata cu spor si drag. O zi in care eu n/am putut face nimic decat astepta niste lucruri de la alti oameni, pt a-mi putea termina treaba. Ei, mie asta mi se pare cel mai enervant lucru cu putinta... adica daca nu iese o treaba si tine strict de mine, stiu macar ca pot face ceva, cumva, sa o rezolv! Dar asa...
Iar acum prin minune mi-a venit inapoi cheful de scris pe blog. Sa fie o relatie stres-blog? Trebuie sa cercetez pe viitor.
Mai devreme m-a rugat Ina sa dau un pic pe Guerilla. De abia atunci mi-am dat seama ca eu de o saptamana nu am mai facut asta. Ca sa fie clar, ritualul este in felul urmator dimineata cand ajung la job: aruncat geanta, deschis laptop, deschis mail, dat drumu la guerilla, facut cafea si mai departe tot asa. Ideea e ca nu pot sta fara muzica, mi se pare prea liniste. Si cu toatea astea, de o saptamana nu am mai facut asta, si mai rau e ca nici nu mi-am dat seama.
Lasa ca diseara ma duc la sala si sa vezi ce usoara plec de acolo :) Scot toti nervii afara :) Da, m-am apucat de sport. Ma tot chinui de anul trecut si uite ca acum am reusit; ba mai mult, e primul lucru din lista "lucrurilor de facut pe anul asta" pe care chiar il incep. Si o sa ma tin, nu ma las!
Iar acum ascult Guerilla :)
