work on hold

Exact asa. Apesi pauza.
Am fost cu fetele in pauza, am mancat cea bun, am luat desert jumatate de portocala (merci Ina), am pus niste muzica din aia care imi place mie, mi-am facut cafeaua, si acum pot sa citesc linistita... Deci... work on hold.
E o dupamiaza perfecta si mi-am creat o atmosfera placuta. Ploua afara marunt de tot, e lumina inca si e liniste... in sfarsit! Imi place ploaia foarte mult. Rar mi se intampla sa ma plictisesc de ea. Oare a plouat in ziua cand m-am nascut? Chiar... nu m-am gandit niciodata sa intreb asta. Asa cred.
Mi-e bine.
Asa ca acum ma intorc la cartea mea.

astept sugestii :)

Am si eu nevoie de o sugestie pentru sambata seara! :) Mentionez ca trebuie sa fie relaxant, inteligent, medicament pentru minte neaparat! Gen un teatru intr-o cafenea, un stand up comedy, ceva frumos. Dar nu depresiv :)

refuz

Refuz sa vad jumatatea goala a paharului. Refuz sa cred ca nu intelegi si punctul meu de vedere, chiar daca ma contrazici. Refuz sa nu mai rad. Refuz sa cred ca nu se va produce schimbarea asteptata, chiar daca nu azi sau maine, dar sigur in curand va veni. Refuz sa fiu pesimista. Refuz sa uit. Refuz sa ma cobor la nivelul celor pe care ii desconsider. Refuz sa mai accept ce nu imi place.

micul print

Oamenilor mari le plac numerele. Cînd le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: “Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?” Ei vă întreabă: “Cîţi ani are? Cîţi fraţi are? Cît cîntăreşte? Cît cîştigă tatăl său?” Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut. Dacă le spuneţi oamenilor mari: “Am văzut o casă frumoasă din cărămidă roşie, cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş…”, ei nu vor reuşi să îşi imagineze acea casă. Trebuie să le spui: “Am văzut o casă de o sută de mii de franci”. Atunci vor sări in sus: “Ce drăguţă!”
Tot aşa, dacă le veţi spune: “Dovada că micul prinţ a existat este că el era fermecător şi că el vroia o oaie. Cînd vrei o oaie, asta e o dovadă că exişti.”, vor ridica din umeri, luîndu-vă drept copii! Dar dacă le spuneţi: “Planeta de unde venea este asteroidul B 612”, atunci vor fi convinşi şi vă vor lăsa în pace cu întrebările lor. Aşa sunt ei. Nu trebuie să le-o luaţi în nume de rău. Copiii trebuie să fie totdeauna indulgenţi cu oamenii mari.
Dar, desigur, nouă, celor care înţelegem viaţa, puţin ne pasă de cifre! Mi-ar fi plăcut să încep povestirea asta ca într-un basm cu zîne. Mi-ar fi plăcut să o încep aşa:
“A fost odată un mic prinţ care locuia pe o planetă cu puţin mai mare decît el şi care avea nevoie de un prieten…” Pentru cei ce înţeleg viaţa, ar fi sunat mult mai firesc.

- Cunosc o planetă unde este un domn roşu la faţă. El nu a mirosit niciodată o floare. El nu a privit niciodată o stea. Nu a iubit niciodată pe nimeni. Nu a făcut nimic altceva decît adunări. Şi toată ziua repetă ca tine: „Sunt un om serios! Sunt un om serios!” şi asta îl face să pleznească de mîndrie. Dar asta nu e un om, asta e o ciupercă!- O ce?- O ciupercă!Micul prinţ era de acum palid de mînie.- De milioane de ani florile îşi cresc spinii lor. De milioane de ani oile mănîncă totuşi florile. Nu este atunci foarte serios să încerci să înţelegi de ce ele se străduiesc atît de tare să îşi crească spini care nu le folosesc la nimic? Nu este important războiul oilor cu florile? Nu este serios, mai important decît adunările domnului cel roşu? Şi dacă eu ştiu o floare unică în lume, ce nu există în altă parte, decît pe planeta mea, şi mai ştiu că o oiţă ar putea-o face să dispară dintr-o singură mişcare, aşa, pur si simplu, într-o dimineaţă, fără să îşi dea seama ce face, asta nu e important?

- Ce înseamnă "a domestici"?- E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. Înseamnă "a crea legături…"- A crea legături?- Bineînţeles, spuse vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decît un băieţel care se aseamănă perfect cu oricare altul dintr-o sută de mii de băieţei. Şi eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decît o vulpe ca o sută de mii altele. Dar dacă tu mă domesticeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru tine unică pe lume...

- Nu cunoşti decît lucrurile pe care le domesticeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără de la negustori lucruri făcute de-a gata. Dar cum nu există negustori care să vîndă prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, domesticeşte-mă.- Ce trebuie făcut? spuse micul prinţ.- Trebuie să fii foarte răbdător, răspunse vulpea. Te vei aşeza mai întîi ceva mai departe de mine, cam aşa, în iarbă. Te voi privi cu coada ochiului şi tu nu vei zice nimic. Vorbirea e izvor de neînţelegeri. Dar în fiecare zi te vei putea aşeza ceva mai aproape...

- Voi nu sunteţi deloc la fel ca trandafirul meu, voi nu reprezentaţi nimic pentru mine, spuse el. Nimeni nu v-a domesticit şi nici voi nu aţi domesticit pe nimeni. Voi sunteţi precum era vulpea mea. Nu era decît o vulpe ca oricare alta dintr-o sută de mii. Dar eu mi-am făcut-o prietenă şi acum este unică în lume.Trandafirii erau stînjeniţi.- Voi sunteţi frumoşi, dar sunteţi goi de înţelesuri, le mai spuse. Nu e nici un motiv să mori pentru voi. Bineînţeles, pentru un trecător obişnuit, trandafirul meu este la fel ca voi. Dar el singur este mai important decît voi toţi la un loc, pentru că el este cel pe care l-am udat. Pentru că el este cel pe care l-am adăpostit cu paravanul. Pentru că el este cel căruia i-am omorat omizile (în afară de două-trei cît să aibă şi fluturi). Pentru că el este cel pe care l-am ascultat plîngîndu-se, ori lăudîndu-se, ori, uneori, chiar tăcînd. Pentru că este trandafirul meu.Apoi reveni la vulpe:- Adio, îi spuse el…- Adio, spuse vulpea. Iată secretul meu. Este foarte simplu: nu vezi bine decît cu inima. Ceea ce este important nu se arată ochilor.- Ceea ce este important nu se arată ochilor, repetă micul prinţ, ca să îşi aducă aminte.- Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tău îl face atît de important.- Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu…repetă micul prinţ, ca să îşi aducă aminte.- Oamenii au uitat acest adevăr, zise vulpea. Dar tu nu trebuie să uiţi. Eşti răspunzător de tot ceea ce ţi-ai apropiat, de tot ceea ce ai domesticit. Eşti răspunzător de trandafirul tău…- Sunt răspunzător de trandafirul meu... repetă micul prinţ, ca să-şi aducă aminte.

- Oamenii de la tine, zise micul prinţ, cultivă cinci mii de trandafiri în aceeaşi grădină... şi nu găsesc ceea ce caută... - Nu găsesc, am răspuns... - Şi totusi ceea ce caută ar putea fi găsit într-un singur trandafir sau într-un pic de apă...Şi micul prinţ adaugă:- Dar ochii sunt orbi. Trebuie să cauţi cu sufletul.

liber si nu prea

Mi-am dat seama cu ceva vreme in urma ca exista anumite persoane care, prin simpla prezenta, imi creeaza o stare de bine. Sunt oameni care fara sa imi spuna nimic, sau fara macar sa banuiasca o anumita stare a mea, imi dau un sentiment de liniste si ma calmeaza chiar si atunci cand simt ca mi se accelereaza pulsul. Sunt genul care, indiferent de problemele pe care le au sau cat de grave sunt ele, iti dau senzatia ca o sa le depaseasca, ca totul o sa fie ok. Si cheia e ca nu e nevoie sa spuna lucrurile astea niciodata. As putea sta pe langa ei toata ziua, chiar si daca asta ar insemna sa ii ascult vorbind despre cele mai banale lucruri. E Cati, e Panti, e Ocu, e mama. Eu as putea sa ma ghemuiesc intr-un colt si sa stau asa acolo, ascultand. Si lucrurile toate ar fi cat se poate de simple si usoare.As avea mare nevoie de o doza de ei acum. De luni parca m-au prins intr-o menghina si de data asta se pare ca absolut nimeni in afara de mine nu poate lua o decizie. Fiecare vorbeste in numele lui, in functie de ce stie ca e mai bine pentru el. Altii imi dau sfaturi in functie de ce cred ei ca e mai bine pentru mine. Ei imi spun lucrurile asa cum sa le fie lor bine. Iar eu intre timp... in menghina. Habar nu aveam ca poti sa fii liber pentru ca de fapt sa fii legat de maini si de picioare. Naspa sentiment sa ajungi sa te simti inchis cand traiesti de fapt printre ceilalti, cand nu stai prins intre 4 ziduri, si lumea, teoretic, iti e deschisa.

falling slowly

de data asta...

... m-am hotarat. Gata cu lamentarile, gata cu frica, gata cu scuzele, gata cu orice motiv m-ar fi putut retine sa fac asta! Asa ca am pus mana si mi-am actualizat CV-ul! Si ce daca a trebuit sa pierd jumate din ziua de duminica umbland pe diverse site-uri si uitandu-ma la sectiunea "JOBURI"? Macar sa ma aleg cu ceva din asta!
Nu imi place sa schimb job-ul, mai ales cand ma inteleg foarte bine cu colegii actuali. Dar cateodata nu ai ce sa faci si se impun si masuri radicale. E retinerea pe care o simt cand ma gandesc la situatii noi in care trebuie sa fac fata cu brio, de oamenii noi care nu isi arata din prima adevarata fata, de glume pe care nu le intelegi daca nu stii o anume istorie, de cat poti fii de natural, de si de si de... Si daca nu mai am parte de asa colegi ok? Si daca se mananca toti intre ei? Si daca ma mananca si pe mine? Si daca gresesc? Chestii care mereu ma opreau din a face pasul.
Dar bataia de joc ajunge la un moment dat oricui! Mie gata, imi sta in gat! Cat sa crezi ca iti poti bate joc de mine? Cat sa nu recunosti ca fac foarte bine ce fac si tu in schimb nu imi dai mai nimic? Cat sa profiti?
Asa ca azi cu greu fac ce inca trebuie sa fac, si stau in expectativa. Astept... Sper ca nu mai dureaza mult. Am eu un feeling asa. Un feeling de bine :)

i'm going slightly mad

deci cateodata nu mai stiu nici eu ce sa cred despre mine.

aseara mi-a trecut prin cap ideea ca imi pierd treptat, treptat, din imaginatie. cand eram mica vedeam zane in geamul inghetat si cand mi se citeau povesti, daca inchideam ochii, chiar ii vedeam pe aia cum trag de ridichie, si cum fuge turtita fermecata, si vedeam padurea, si zmeul, si palatul si tot... chiar si acum refugiul meu este sa imi fac diverse scenarii, numai ca am invatat sa o fac si cu ochii deschisi. pot usor sa ma izolez si sa fiu cu mintea departe de ce e in jur. din pacate insa, am in cap tot mai multe imagini de om mare, fara paduri si castele. nu spun ca sunt scenarii urate, dar nu sunt de copil. ma gandeam... "eu de ce nu mai vad obiecte si animale vorbitoare, si potiuni magice, si taramuri ca Fantasia? m-am prostit! e clar!". culmea e ca apoi toata noaptea am visat un film intreg. nu glumesc! eu visez foarte mult noaptea, si colorat, si uneori (ca aseara, de exemplu), visez adevarate filme... de cele mai multe ori cu vampiri. nu stiu de ce :) ideea e ca dimineata m-am trezit dupa ce toata noaptea am alergat si am evadat si m-am ascuns si m-am luptat cu vampiri si cu scari rulante, dupa ce am vorbit cu soareci care mancau zacusca si se ascundea de alti soareci, sa nu le fure mancarea.

am deschis ochii si m-a lovit gandul ca azi am de facut ceva ce ma dezgusta total. cutremur! asa ca dimineata eram intr-un stadiu de sictir total. dar total. nu imi convenea nimic, nu aveam chef de nimic, imi venea sa bag capul intr-o cutie, sa o impachetez frumos, si sa merg asa cu cutia pe cap... sa nu ma vada nimeni, sa nu imi vorbeasca nimeni, sa nu scot un sunet. nu vroiam nimic, nimic... decat cutia mea. eram cel mai nefericit om.

baut cafea, fumat tigara, doua tigari. afara miroase a primavara. frumos de tot de tot! imi venea sa o iau la fuga la propriu si sa fug tare tare tare, sa ma iau la intrecere cu cineva si la final sa strig "primaaaa!". in fine, terminat tigara, intrat inapoi in birou. o colega imi spune ca zodiile s-au rescris si ca nu mai sunt balanta, sunt fecioara dupa noile stele. Pe naiba! sunt balanta toata ziua... indecisa, mandra, pacifista, idealista, copilaroasa cateodata, jucausa altadata, ciudata cateodata, curioasa, cerebrala (mare defect!), comoda, incapatanata, egoista uneori, desi nu vreau...

iesit in pauza, baut ceai. venit sefa in birou si sters din greseala tot inboxul unei colege - adrese, articole, informatii - pierdut tot! :)) nu e de ras, ca mie cred ca imi pleznea o vena din cap de nervi, dar parca e din filmele cu prosti.

ideea e ca la ora asta sunt foarte bine dispusa, sunt vesela, as face lucruri multe, am mancarici, simt sangele ca imi curge repede prin vene.

cum spuneam... nu ma mai inteleg. cum pot sa fiu cand trista, cand vesela, si cum mi se schimba starea fara absolut nici un motiv? se intampla ceva rau? nu. eu cred ca e chiar mai interesant asa.

un fleac... m-au rapus

Nu am scapat si au venit virusii si peste mine. Si ce moment mai prielnic pt miciile scarbosenii sa ma atace decat in weekend, cand m-au rapus? Dar cum e pielea a naibii pe mine, si cum daca stau inchisa in casa ma apuca toti dracii, m-am urnit din loc si mi-am reluat programul normal de luni. Fraiera eu ca as fi putut chiuli linistita de la munci. Dimineata ma trezesc cu miros de raceala in nari, tigara are alt gust, am niste ace care ma tot inteapa in cap, dar eu tot sunt fericita... am gust si miros, simturi care imi dispar primele in mod normal cand sunt racita. Astzi chiar m-am simtit mai bine. Dar din urma mea vin altii. Virusii mei si-au pus tinta pe cativa oameni care stau pe langa mine si deja incearca sa ii rapuna si pe ei. Ma gandesc trist ca plec acasa intr-o ora si dau de alt bolnav care de abia se taraie prin casa. Cum naibii asa niste chestii mici, pe care nici nu le vedem, ne dau cu totul peste cap?! Cat de fraierieri suntem noi sau cat de destepti ei? Lasati-ma cu criza voastra si cu toate dilemele... noi de abia distrugem niste virusi amarati de raceala si avem pretentia sa rezolvam crize?? Numai asta am auzit azi... criza, criza, criza. Nu ma intereseaza! De crizele mele cui ii pasa?

celalalt tu

Ce ai face daca intr-o zi te-ai trezi intr-o lume paralela si ti-ai da seama ca tu deja existi in lumea aia si eu deja te iubesc si tu deja ma iubesti? Ai inlatura originalul si i-ai lua locul? Ai fugi in lume si ai cauta alte iubiri? Ai fi capabili sa il omori pe celalalt tine ca sa ma ai pe mine? La ce ai renunta si ce ai pastra?

anul asta

Primele luni ale anului sunt întotdeauna pline de efervescenţă. Ne facem planuri noi pe care ne promitem că le vom duce la îndeplinire înainte ca următoarele 12 luni să expire, avem avântul pe care ţi-l dă un nou început, facem rezoluţii şi ne propunem să aducem îmbunătăţiri în diverse planuri ale vieţii noastre.

Şi ce dacă anul trecut am fost prea comodă şi nu mi-am schimbat jobul? O s-o fac anul ăsta! Şi ce dacă nu mi-au ajuns banii să fac cursul de pictură? Îmi schimb jobul şi implicit o să câştig mai mult şi o să iau şi cursul de pictură anul ăsta! Şi ce dacă nu am mai prins bilete la concert? Anul ăsta o să merg la toate concertele care îmi plac şi îmi iau bilete din timp! Şi ce dacă am reuşit să îmi ţin prietenii aproape? Anul ăsta o să le arăt şi mai mult cât înseamnă pentru mine! Iar pentru tine, iubitul meu, o să inventez noi moduri de a îţi spune că te iubesc în alte sunete, litere, cuvinte, limbi, mişcări, gesturi... în tot!

Se spune că e bine să trăieşti momentul, să nu te uiţi neapărat spre viitor. Aşa să fie oare? E greşit să îţi fixezi ţeluri, să vrei să ajungi într-un punct de unde, uitându-te înapoi, să simţi că ai evoluta? Eu vreau ca anul acesta să investesc mai mult în mine. Vreau să învăţ lucruri noi, să îmi fac timp pentru lucrurile care îmi fac cu adevărat plăcere, să îmi pun mintea un pic mai mult la contribuţie şi să scot rugina de pe motoraşele amorţite.

fulgul meu de nea

Mi-as dori sa incalec pe un fulg de zapada si sa ma duca rotocolit prin toata lumea. Sa ma poarte aiurit, rotocolit, cand mai repede cand lin, sa nu am hamuri si sa nu stiu care va fi urmatoarea oprire. Sa il las sa zboare liber in compania celorlalti fulgi, fratii sai. Sa fiu intr-un iures de alb pufos, ca intr-un parc de distractii. Sa ma poarte printre crengi dese de padure, pe la ferestre de case cu copii care se joaca in lumea lor, prin orase cu zgomote proprii, prin sate cu miros de lemn ars, pe derdelusuri, pe campuri si dealuri singuratice, pe bulevarde pietruite, pe zi si pe noapte si pe luna si pe-o stea. Si cand adorm sa ma coboare lin de tot in plapuma si sa ma astepte a doua zi linistit la geam. Sa nu te topesti fulgisor!

Cum arata vacanta mea?

Cu...

... turturi care seamana cu cei pe care ii mancam cand eram mica

.... cu pise foarte alintate, cu labute inghetate

... cu un ursache bland, bun de giughinit

... cu o cabana din padure

... cu miros de lemn...

... si de zapada

... cu niste conuri de brad furate din padure

... cu altfel de locuri, unde poti trai frumos

... cu maldare de caciuli in care nu-ti inghiata urechile :)

... cu vise...

... si basme

... cu harta in mana si o cana de vin fiert

... cu putin de mov :)

... cu o stea pentru fiecare

... cu eleganta

... cu feerie de lumini

... cu strazi vii

... cu locuri gustoase si beri proaspete

... cu o caleasca

... cu inocenta

...cu un ochi la spectacolul lumii

... cu atingeri tematoare si fine

... cu opulenta celui mai mare smarald din lume

... cu imaginea unui bal cu printi si printese

... cu admiratie pentru "Vara" vazuta altfel
... cu un alt mod de a vedea lucrurile