gata cu bip,bip,bip

in sfarsit a venit si ziua asta!
si deodata un boom de energie. m-am trezit chiar inainte de a suna ceasul cu 20 de minute, m-am perpelit, m-am invartit, n-a fost chip sa mai adorm (era si foarte cald si se stie ca nu-mi place sa fiu suculenta)
cand in sfarsit a sunat alarma, semn ca pot sa ma fatai prin casa fara sa deranjez, primele cuvinte pe care le-am scos din gura au fost... acum, in momentul asta, dezactivez alarma de la telefon; doua saptamani nu vreau sa mai aud bip,bip,bip dimineata!
mi-am tras repede o pereche de pantaloni scurti, un maieu si niste sandale, si gata! ca de picnic :)
a fost chiar dragut azi la job, parca eram deja in concediu, atmosfera relaxata, oameni care deja se simt bine, ce sa mai dragut. daca am facut chiar si curat pe birou! eu. eu care eram perfect multumita in dezordinea mea. ideea initiala a fost sa mai umplu timpul cu ceva, dar acum chiar imi place... mai mult loc liber si spatiu mai aerisit. cred ca o sa incerc sa il tin asa si pe viitor.
unii pleaca azi la mare, altii maine, altii pe ici si pe colo... imi place asa. oameni cu treburi importante :)
asa ca mai am doar putin de tot si gata, bate gongul.
free as a bird! :)

uite, uite!

uite, uite ce de baloane colorate!!! :)
am gasit aici un articol despre baloane, si este si un scurt filmulet. sunt atat de frumoase si colorate! sunt superbe! vreau si eu un balon! sau intr-un balon :)

intrumentele magice

o saptamana grea. nu stiu de ce, probabil pt ca mai e putin si intru in concediu. am fost foarte apatica la job si fara lipsa de chef. ma gandesc ca mai e putin si iau pauza 2 saptamani de la locul asta, si cred ca urmarea este ca ma detasez deja. nu mai am chef de aceleasi situatii arhi cunoscute, de aceleasi plangeri, de aceleasi reactii, nu mai vreau sa stiu nimic din ce tine de aici, nu mai ma intereseaza nimic. asa ca trag "gluga" pe ochi si gata. e buna gluga asta invizibila. functioneaza perfect de cele mai multe ori :)

eu am tot felul de instrumente magice... am gluga asta si odata pusa pe ochi nu mai vad si nu mai aud nimic din ce nu imi place; mai mult, ma poarta in locuri frumoase in care binele meu e palpabil. mai am un vis pe care pot sa il derulez mereu ca pe un film in fata ochilor, si chiar daca scenele se pot repeta, la fel de bine pot sa intervin si sa schimb cateva din ele dupa bunul plac. mai am un telefon la care daca formez un anumit numar gasesc oama care imi insenineaza gandurile instant. am o busola care ma orienteaza mereu spre imaginatie. am un cantec care imi coboara inima in stomac (cine a mai vazut om cu inima-n stomac?). am o balanta din nastere in care emotiile, adevarul si tot ce bun si frumos atarna intotdeauna mai greu, orice ai pune in contrabalans, orice suma, orice cantitate, orice promisiune. am un loc la intersectia dintre o bucatica de umar, cu o bucatica de brat si o bucatica de piept care ascunde o inima, unde daca pun capul totul e bine.

ce mi-as mai dori este un sac in care sa intre toate fricile, toate indoielile, toate dezamagirile, toate retinerile, toate comoditatile, toate lasitatile. la asta trebuie sa mai lucrez. ce? si sisif se lupta cu stanca.

in vis cu ochii deschisi

azi mintea mea e in ceata. sau poate inceata. sunt ca un aparat foto care nu reuseste sa focuseze pe ceva anume. blur, zoom, blur din nou. nu am facut nimic deosebit, nu am pierdut noaptea, si nu imi pot explica plutirea in care ma aflu de dimineata incoace. imi este imposibil sa ma concentrez. ce imi place in schimb e ca s-au creat conditiile perfecte pentru o stare de reverie. asa ca la ce sa visez? la vacanta? mai am un pic si nu vreau sa imi fac filme despre cat de frumos va fi pt ca atunci realitatea risca sa paleasca. sa imaginez un dialog? nu. poate doar un dialog cu mine. nu am chef de alti oameni azi. sa mi-aduc aminte cum e sa te plimbi in padure toamna? sa imi "construiesc" in minte cafeneaua pe care o sa o am daca nu in viata asta, poate in urmatoarea? sa-i pun flori la geamuri? dar mesele cum sa fie? si ce denumiri o sa aiba cafelele? dar cafeneaua? pe ea cum o va chema? sau mai bine facem repede o plimbare mana-n mana pe o alee plouata, in ceata? in cate feluri poti spune "te iubesc"? duminica am vazut de la geam nu unul, ci doua curcubee. nici nu stiam ca e posibil asa ceva. unul mai in departare, din care culorile deja incepeau sa curga, si unul fix in locul in care l-am vazut data trecuta. asta inseamna ca trebuia sa imi pun doua dorinte? dar data viitoare vor fi trei? sau poate data viitoare il gasesc chiar la aleea din fata blocului si atunci ma catar pe el! dar oare in spatiu, printre stele, cum as simti plutirea? cat de departe as putea sa innot? si cum ar fi sa pot merge pe vapor fara sa-mi fie rau? e dragut in croaziere? nu e plictisitor? cum era sa fi trait pe vremea samurailor?
la ce sa visez?
...
gata, stiu!

10

se spune ca atunci cand raspunzi repede la intrebari, fara sa stai sa te gandesti foarte mult la raspuns, sunt mari sanse ori sa descoperi ceva nou la tine, ori procentul de adevar al raspunsului creste. asa ca m-am gandit care ar fi 10 lucruri care mie imi fac placere. primele 3 deja ma plictiseau. nu, nu vreau banalele raspunsuri, gen animalele, muzica, cartile, sau orice alte placeri pe care mi le cunosc deja foarte bine. nu. 10 lucruri care in mod normal nu sunt neaparat top de lista.
deci...
- mirosul de carte proaspata si mirosul din librarii
- cand bate vantul si am fusta lunga
- cand regasesc senzatia, pentru prima data in an, provocata de nisipul fierbinte care imi intra printre degetele de la picioare
- sa torn apa minerala rece intr-un pahar curat si toate bulelele sa explodeze de libertate
- cum fasaie vantul prin frunze
- serile de vineri
- sa ma prostesc si sa dansez aiurea cand nu ma vede nimeni
- mirosul de fum si lemn ars si coceni arsi
- mascotele (prajiturile nu jucariile sau costumatii de la meci)
- sa ridic (macar) un picior pe scaun cand stau la birou, in masina, la terasa (si acum am aceeasi pozitie)

everybody's free (to wear sunscreen)

imi place mie si nu stiam cum se numeste. dar azi am aflat, asa ca iata:

" Ladies and Gentlemen of the class of '97,
Wear sunscreen. If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it. The long term benefits of sunscreen have been proved by scientists, whereas the rest of my advice has no basis or reliable then my own meandering experience. I will dispense this advice....now.
Enjoy the power and beauty of your youth. Oh, nevermind, you won't understand the power and beauty of your youth until they've faded, but trust me in 20 years, you'll look back at photos of yourself and recall in a way you can't grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked. You are not as fat as you imagine.
Don't worry about the future, or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubblegum.
The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind: the kind that blindsides you at 4pm on some idle Tuesday.
Do one thing every day that scares you.
Sing.
Don't be reckless with other people's hearts; don't put up with people who are reckless with yours.
Floss.
Don't waste your time on jealousy. Sometimes you're ahead, sometimes you're behind. The race is long, and in the end, it's only with yourself.
Remember compliments you receive; forget the insults. (if you succeed in doing this, tell me how).
Keep your old love letters; throw away your old bank statements.
Stretch.
Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your life. The most interesting people I know didn't know at 22 what they wanted to do with their lives; some of the most interesting 40 year olds I know still don't.
Get plenty of Calcium. Be kind to your knees -- you'll miss them when they're gone.
Maybe you'll marry, maybe you won't. Maybe you'll have children, maybe you won't. Maybe you'll divorce at 40; maybe you'll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary.
Whatever you do, don't congratulate yourself too much or berate yourself, either. Your choices are half chance, so are everybody else's.
Enjoy your body: use it every way you can. Don't be afraid of it or what other people think of it; it's the greatest instrument you'll ever own.
Dance...even if you have no where to do it but in your own living room.
Read the directions (even if you don't follow them).
Do not read beauty magazines; they will only make you feel ugly.
Get to know your parents; you never know when they'll be gone for good.
Be nice to your siblings: they're your best link to your past and the people most likely to stick with you in the future.
Understand that friends come and go, but what a precious few should hold on. Work hard to bridge the gaps and geography and lifestyle, because the older you get, the more you need the people you knew when you were young.
Live in New York City once, but leave before it makes you hard.
Live in Northern California once, but leave before it makes you soft.
Travel.
Accept certain inalienable truths: prices will rise, politicians will philander, you too will get old; and when you do, you'll fantasize that when you were young, prices were reasonable, politicians were noble, and children respected their elders.
Respect your elders.
Don't expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund, maybe you'll have a wealthy spouse, but you never know when either one might run out.
Don't mess too much with your hair or by the time you are 40, it will look 85.
Be careful whose advice you buy, but be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia; dispensing it is a way of wishing the past from the disposal--wiping it off, painting over the ugly parts, and recycling it for more than it's worth.
But trust me, I'm the sunscreen."

in program

azi imi merg lucrurile pe de-a-ndoselea.
si asta desi am avut un start destul de bun... am visat frumos si m-am trezit cu o senzatie de bine, m-am spalat si imbracat repede, fara sa ma sucesc si razgandesc de 10 ori, cafeaua mi-a iesit foarte buna, iar in casa era racoare

numai ca atunci cand m-am suit in masina sa plec la servici, cand am vrut sa-mi curat putin parbrizul, am auzit un fel de harsait, carait, nu stiu cum sa-i zic, si am constatat cu uimire ca eu de fapt nu mai am stergatoare. pai bai rica murdarica, tu ai de gand sa imi mai faci mie multe figuri din astea? busita, zgariata, disparuta de la domiciuliu si recuperata, usor murdaribila... ce e asta? si culmea... eu pe cuvant daca am contribuit la vreuna din pataniile astea ale ei. acum isi da si stergatoarele furate!? ce surprize mai vin pe viitor?
serios acum, asa ce ma enerveaza cand altii isi bat joc de lucrurile mele dragi, de nu mai pot. si pana la urma si de munca mea. pai vine ala care avea si el nevoie de 2 stergatoare de peugeot sa munceasca in locul meu si sa achite rate si sa o intretina? macar daca eram si eu vreo miliardara si nu-mi pasa! cum ar fi acum sa ma duc sa caut si eu acelasi model si sa "imprumut" niste stergatoare? nu mi-ar fi greu... am una la fel la 2 locuri de parcare distanta. pai m-am tampit? ce gesturi sunt astea? si cat ghinion sa am sa le ia pe ale mele si nu pe-ale aluia parcat la 2 locuri departare de mine? :)) saracu' om n-are nicio vina, dar asa... observam aici o tenta de ghinion :) in fine, nu stiu cum pot unii sa fie asa, insensibili, sa nu se gandeasca si ei la altii un pic. n-au si ei inima? dar nu le e frica cand fura? din ce sunt ei facuti?
si cu ocazia asta ma gandeam cum ar fi, macar doar pentru o zi, sa intru in contact numai cu oameni cu bun-simt, draguti, zambitori, macar o zi sa dispara tot ce inseamna nesimtire si rautate si barfa si alter trasaturi de caracter mai putin placute. probabil pt asta ar trebui sa ma duc in creierii muntilor cu cativa prieteni si sa nu ne mai intalnim cu nimeni altcineva pe-acolo. poate asa.

plus ca, de pe la 10.30, ma chinui si eu sa prind pe cineva de la directia de pasapoarte. nici o sansa! am 2 oficii la care pot incerca. unul tine de prefectura sau ceva de genul asta, iar celalalt e directia generala de pasapoarte. fiecare are decat un numar de telefon, si atat. ori suna ocupat, ori suna si nu raspunde nimeni. de la 10.30. si nu vreu decat o informatie, ca sa pot sti si eu ce am de facut. atat. nu se poate. daca nu cunosti pe nu stiu cine, de nu stiu unde, n-ai sanse. si chiar trebuie sa-mi fac pasaportul (care in mod normal spun ei ca dureaza 20 de zile lucratoare, iar eu am avut mereu altceva de facut si deja am intarziat). ideea e ca am inteles ca poti trimite o cerere la ei daca esti in presa, si ti-l fac la urgenta, fara sa mai platesti suprataxa, sau ce e aia. din pacate nu stiu exact ce ar trebui sa fac pentru asta. si cum stau prost cu rabdarea zilele astea, sa vezi ce uit eu de ei si ma duc normal la ghiseu!

si cel mai rau e ca nu am treaba. am terminat cu revista ieri, asa ca acum nu am practic mare lucru de facut decat chestii administrative mai mult. chestii care oricum nu-mi fac placere, si cred ca dupa toata agitatia merit si eu o zi linistita. a nu se intelege ca linistit echivaleaza cu nimic de facut. nu, inseamna doar cu lucruri care imi plac mie de facut. asa ca ma plictisesc ingrozitor!!! si vad ca deja scriu tampenii din cauza asta.
gata

mini

cand eram mici, totul pe langa noi era foooaaarte mare.
in vichend m-am dus acasa si m-am plimbat pur si simplu prin oras. nu am mai facut asta de mult - de cele mai multe ori ne bagam intr-o terasa si stateam acolo de vorbe pana plecam acasa. ei acum nu, poate si pt ca nu mai a mai venit nimeni din prieteni. asa ca automat a invins plimbarea, si nu terasa.
si deodata parca eram alice in tara minunilor dupa ce a baut nu stiu ce licoare magica si a crescut rapid. de exemplu, marele magazin comunist - orice oras de provincie are asa ceva, si mereu are si un nume pe masura Fagaras, Modern, Muntenia (in cazul de fata), gen Victoria in Bucuresti -, a intrat foarte mult la apa. inainte era cat un zgarie-nori. cand nu mergeau scarile rulante, coboram cu mama pe scarile laterale. ei mie imi era frica de ele... mi se pareau imense. ca intr-un cosmar in care cobori si cobori si cobori si nu se mai termina. acum mi se pareau niste amarate de treptute, pe care as putea sa le sar pe toate odata daca as avea avantul potrivit.
sau mai este Bulevardul Castanilor (am auzit ca exista bulevarde denumite asa in mai multe orase). la fel, mi se parea fooooaaaarte lung, iar castanii mi se pareau mari cat un baobab. acum... nu fac mai mult de 5 minute dintr-un capat in altul, iar castanii s-au pipernicit.
si mai sunt multe - salcia din fata blocului de la bunici, care cerea o adevarata strategie pentru a fi escaladata; scarile dintre etaje; mitropolia din centru; parcul si leaganele de acolo; fotoliile; tablourile; gara; scoala; blocuri si cartiere intregi; tot orasul, de fapt. toate s-au micsorat. orasul meu de atunci a devenit mini-orasul meu de acum.
ilie, toarna si tu din nori niste licoare din aia magica sa creasca la loc.

pufi

pufi stapaneste o mare parte din inima mea. si asta pentru ca pufi este cu totul deosebit. el a venit la noi cand era mic mic, si parca era un catel de plus. de la asta i se si trage numele. mie una nu prea mi-a placut, dar pana la urma mama si-a spus cuvantul si pufi i-a ramas. ziceai ca e un pui zulufat, cu blanita toata explodata, un urs-vulpita-catel roscat :). cel mai frumos catel. pufi de mic a fost foarte bland. are ochii atat de dragastosi si privirile lui spun cat o mie de cuvinte. iar cand se uita la tine si te fixeaza, stii ca nu ii poti refuza nimic. mai are si alte priviri... alea cand tu vorbesti cu el si nu are chef sa faca ce ii zici, si atunci se uita in cu totul alta parte, iarasi fix, si parca nici nu te aude, mai are priviri cu coada ochiului, priviri triste, priviri jucause, priviri cersatoare, priviri pline de dragoste, priviri agere, priviri certarete... pe toate i le cunosc.

pufi este cel mai bland catel din lume. se imprieteneste repede cu oamenii, dar sunt si unii pe care ii tine la distanta din prima clipa. e el mic, dar cand latra si isi arata coltii, tot se sperie lumea. in rest, te pupa tot timpul, peste tot. te spala pe picioara (daca esti in fusta sau pantaloni scurti), iti spala pantofii, te spala pe fata, pe maini, chiar si pe par. si poate face asta minute bune, in sir.

pufi a avut de-a lungul timpului mai multi prieteni. primul a fost biju, pisicu care era deja stapan in casa cand a venit pufi. ala il privea sictirit, ca pe un intrus, iar pufi il iubea de nu mai putea. peste tot se plimba dupa el. cand biju a disparut, a suferit si pufi. dupa aceea a fost porculete, si aici a fost vorba de o prietenie reciproca. porculete era cam cat o labuta de-a lu' pufi, dar nu conta... si pe asta il limbocea tot timpul. apoi pufi s-a indragostit de catelusa din curtea vecina... pacat ca ea il insela cu un caine vagabond, iar pufi privea tot prin gard. cred ca a fost perioada cand a fost cel mai nervos. nici nu te lasa sa pui mana pe el de draci ce avea. si porculete si catelusa din vecini au murit intre timp. apoi au venit ceilalti doi porcuti, pe care si acum ii tine mama cu imprumut la ea acasa. si pe astia 2 ii iubeste, dar din pacate ei sunt mai fricosi si nu nu stau de loc sa se joace cu ei. si, bineinteles, sunt cele 7-8 pisici salbatice care nu stiu de unde au aparut la noi in curte. astea sunt rele si salbatice, dar nici nu pleaca de la noi. pufi le alearga si le latra, dar de rele ce sunt sar la bataie si il palmuiesc pe pufi cu labale. il si zgarie cateodata si atunci se aude un chelalait scurt. cateodata ii mananca si mancarea. de asta pufi nu le place. mai putin pe 2 din ele. unul e Mau, care si el mananca bataie de la celelalte pisici, si Pufi il ignora, si mai era un pisic roscat ca Pufi, pe care il iubea. il lasa sa manance de la el din castron, si chiar il pazea de celelalte pisici. cand termina el de mancat, atunci manca si pufi. si stateau amandoi tolaniti la soare... se intelegeau foarte bine. dar a murit si portocaliul.

si pufi era sa moara de 2 ori, dar a fost tare norocos si uite asa a ajuns acum alb pe la bot si cu mustati albe si lungi. o data a fugit din curte si l-a lovit masina. a schiopatat putin, dar si-a revenit. iar a doua oara a bagat botul pe sub gard cand trecea un om cu un lup... pufi viteaz, sa isi apere teritoriul, lupul rau... l-a muscat de gurita si i-a rupt mandibula... a venit pufi in casa cu o bucata de gura atarnata. repede la operatie... l-a cusut, nu putea sa mai manance, ii dadea mama cu siringa... vai de fundul lui. i-a trecut :) bine, a ramas cu semne, si acum coltul de jos e tot timpul la vedere. iti da impresia ca e fioros. :)

si pufi mai e cunoscut pt ceva... simte cand vine ploaia si atunci nu mai stie cum sa faca sa intre in casa, sa se ascunda. pleosteste urechile, baga coada intre picioare si tremura rau de tot. daca tii mana pe el zici ca e un catel pe baterie. nu e chip sa il linistesti. pana nu se opreste ploaia nici el nu se opreste din tremurat.

si pufi miroasa vara a ulei ars, asta pt ca se baga mereu sub masina si se piteste de soare. :) de geaba il speli, ca tot acolo se duce :)

nu mai pot dupa el, si cum ma duc acasa il jughin de nu mai stie de el. stam bot in bot pana plec, si dupa aia imi lipseste atat de tare ca imi vine sa ma duc si sa il fur de acolo. :) ce pot sa ii fac sa nu mai imbatraneasca?

in slujba clientului

tot facand calcule, la un moment dat a iesit din invalmaseala o "idee" - daca as cere la leasing o reesalonare pe 3 luni la rata de la masina? solutia ideala pt un buget mai mare de vacanta!
sa nu ne intelegem gresit... eu sunt afona la tot ce inseamna calcule, ecuatii matematice, nu stiu termeni economici, sau daca stiu cum suna nu stiu ce inseamna, exprimarile alea tipic bancare imi dau dureri de cap, asa ca nici nu vreau sa am de-a face cu ele. nu degeaba luam note mici la mate in liceu. nu-mi place si gata. dupa cate se pare, eu am emisfera dreapta mai dezvoltata. m-am resemnat cu situatia. si tata vroia sa dau la ase! :))
revenind, am sunat si eu la leasing sa ii intreb cam ce ar trebui sa fac daca vreau sa cer o reesalonare. "o cerere", a venit raspunsul. "atat? nu trebuie nimic altceva? nu ar trebui sa expun motivele pentru care cer asta?", "daca doriti...". nu-mi venea sa cred! atat de simplu sa fie? ce am facut sa merit norocul? imi faceam probleme ce si cum si uite cum aveam solutia la distanta de un ton de fax!
asa ca pun mana si trimit cererea, urmand ca in 72 de ore sa primesc raspuns. deschid mailul si cand, ce sa vezi... mail de la dl Popa. ma gandesc eu in fractiune de secunda..."hai ca azi chiar am noroc. de abia am dat faxul si ia uite dragutii de ei, mi-au si raspuns. cata eficienta! astia chiar sunt in slujba clientului!". primul semn de intrebare a aparut la vederea atasamentului: anexa 2 si anexa crbxkjfskm secrecy release. ce???? ce secrecy release??? eu? mie? cine? in fine, citesc mailul si ma linistesc oarecum. "trimiteti cerere" (din nou) "expuneti cauzele care au condus la aparitia acestei stari de fapt precum si masurile prin care considerati ca veti depasi situatia de fata ". si documentele mentionate in anexe.
ei acum sa te tii... la anexe... am inlemnit, nu mi-a venit sa cred. cred ca un formular de inscriere in sri e mai putin complicat. tot, tot, tot, toate datele, toate informatiile despre mine, tot ce inseamna act si are trecut numele meu pe undeva, TOTUL trebuia sa trimit. si, bineinteles, nu lipseau exprimarile alea greoaie bancare, pe care nu am niciodata rabdare sa le citesc pana la cap, sau daca am trebuie sa mai recitesc de 2-3 ori, sau alte exprimari care nu stiam pur si simplu ce inseamna.
exemplu:
"Adeverinta de venit detaliata specificand venitul net pe ultimele 12 luni, in cazul salariatilor pentru care nu exista obligatii legale de punere la dispozitia clientului a fisei fiscale de catre angajator ori, dupa caz, obligatii legale de depunere de catre client a documentului fiscal la unitatile Administratiei Financiare"
sau
"Acordul Clientului privind eliberarea de obligaţia secretului bancar în concernul nostru bancar"
ce??? da, ok, risc sa par complet idoata la faza asta, dar asta e. nu pot si gata. se blocheaza emisfera.
eu nu inteleg cum naibii cand am cumparat masina a fost totul simplu, simplu. si de ce vor mai multe acte acum? atunci nu eram un risc? doar de abia ma cunosteau! de ce nu se poate simplu de 2 ori? da, ma rog, stiu toate teoriile, stiu si raspunsurile teoretice, si pe cele reale.
daca au vrut sa ma sperie, au reusit. in sensul ca prefer sa nu ma complic. ar fi fost un ajutor, dar nu era ceva vital, asa ca la ce atata bataie de cap? totusi un raspuns as putea sa ii dau dl. Popa la mail sa ii multumesc pentru eforturile depuse in slujba clientului.

cald, cald, fierbinte, rece, rece, gheata

ori sunt eu prea obosita si dramatizez si exagerez, ori e ceva obisnuit... nu stiu si nu conteaza, vreau doar sa inceteze. ideea e ca ultimele zile iar au fost ca un carusel. acum e bine, acum nu. pai sunt si eu doar un om, o mai tine mult asa? cine vrea sa imi testeze nervii?

acum 2 zile: dimineata- tipete, demisii, stare de nervi si tensiune, disconfort; seara - cupa la cantat, prieteni buni, toti pe langa mine, libertate, ras mult, ras si iar ras, relaxat, dansat, lume multa, vesela, revazut oameni pierduti pe drum de ceva ani, totul bine, eu bine

ieri: dimineata - stare buna pastrata de noaptea din urma; dupamiaza - salariu intarziat, gaura in portofel, trist, trist, trist; seara - calcule si imparteli, socoteli care nu ies, greu, ce sa zic

azi: dimineata - trezit rapid, spalat, aranjat, plecat la doctor... "da, e totul bine", "totul bine? nu e nimic pe acolo luat razna?", "un pic de inflamatie, dar trece repede", "si dupa ce trece pot adica sa fac un pitic mic mic cand vreau eu?", "da". da,da,da! ce bucurie!; peste ceva timp ajuns la servici; facut intrebari pt interviu; verificate de publisher (chestie care si asa e dubioasa, nu se face cred ca nicarieri); redus numarul intrebarilor la jumate, ciopartit interviu, modificat pt pupat in fund clienti carora nici macar nu le sunt adresate intrebarile, dau au si ei o legatura pe acolo, pe departe; "nu avem ce face, asta e, e criza, stam prost la publicitate, lasa ca merge si asa! si asa aveai prea multe". si eu imi pun numele la sfarsit pe un cacat de interviu! vai ce draci m-au luat! dar mie imi merge mintea mai mult decat atat! nu a fost ideea mea rahatul asta! vorbesc cu unu care are ditamai istoria in spate, si eu pun niste ciosvarte de intrebari! inspira... 1,2,3... expira... 1,2,3...
ei, ia sa vedem... diseara cum e... calda sau rece? macar imi pun muzichia care imi place mie acum tare si oricum 30 min pana acasa tot e mai bine. am 3 cd-uri noi pt masina - kings of leon, u2 si nouvelle vague. deocamdata sunt blocata pe kings of leon. la maxim.