astept ploia asta ca pe nu stiu ce! imi place la nebunie vremea asta! imi plac culorile, mirosul, vantul. am stat 5 minute pe balcon si vantul asta m-a "scuturat" bine. o gura mare de aer si hai inapoi in birou.
ce bine ca de maine am liber pana luni! 4 zile in care imi voi spala creierul! gata, pauza la orice 4 zile. fug tare. nu mare, nu munte. pur si simplu altceva.
e posibil sa uit ca trebuiau ai mei sa vina la mine? am uitat pur si simplu, si doar nu e ca si cum ne vedem in fiecare saptamana! pur si simplu nu stiu cand s-a sfarsit ziua de ieri, cand m-am suit in masina si am plecat de la job, si cand ... "ce faci?" "bine, sunt cu ai tai" "???!! cu cine??" "cu ai tai" "vai de capu' meu... am uitat ca vin!!"
azi am crezut ca incep din nou sa respir. gresit! imi vine sa plang de nervi!
de abia astept ploaia!
joi, 30 aprilie 2009
marți, 28 aprilie 2009
ce altceva
am senzatia cateodata ca sunt un elastic care, cateodata, se intinde, se intinde, se intinde, si ma tot astept sa faca poc! nu stiu cum apoi elasticul asta iar se relaxeaza, dar eu stiu ca asta nu poate functiona la infinit, si tot o sa faca poc! la un moment dat.
in fine, ma gandeam azi ca mie mi-ar placea sa fiu florareasa. da. nu stiu pt cat timp mi-ar place, cred ca la un moment dat mi-as dori altceva, sau si altceva, dar stiu sigur ca pentru o vreme ar fi ok sa am o mica florarie cocheta, unde sa asez frumost toate buchetele alea mari, sa miroasa a proaspat mereu, sa am toate natiile de flori si sa fie ca intr-o mica oaza in orasul asta nebunesc.
mi-ar mai place, si asta e un vis mai vechi, sa am un restaurant. sau o cafenea. dimineata m-as trezi, m-as duce in cafeneau mea, as sta la o masa sa citesc un ziar si sa beau o cafea, apoi ar incepe sa vina lumea, m-as purta frumos cu ei, as sti cand sa schimb o vorba si cand sa ii las linistiti, m-as uita la tot spectacolul ala de lume care ar intra in cafeneaua mea, as inventa denumiri speciale pentru fiecare chestie din meniu, as aduce mereu o floare noua, un tablou, ceva, nu le-as lua niciodata bani prietenilor si, pe cuvant, m-as purta corect cu oamenii care ar munci cu mine.
si mi-ar mai place sa fiu platita ca sa citesc. sa fie ca o meserie a mea. sa citesc si dupa aia sa le povestesc celor care ma platesc, ce am citit. da, si asta ar fi ok
sau un atelier al meu, unde sa stea toate de-a valma, sa fie dezordine, sa am culori, si multe lucruri frumoase. nu stiu exact pt ce anume as alege sa il dedic (atelierul) dar mai am timp sa ma hotarasc.
in fine, ma gandeam azi ca mie mi-ar placea sa fiu florareasa. da. nu stiu pt cat timp mi-ar place, cred ca la un moment dat mi-as dori altceva, sau si altceva, dar stiu sigur ca pentru o vreme ar fi ok sa am o mica florarie cocheta, unde sa asez frumost toate buchetele alea mari, sa miroasa a proaspat mereu, sa am toate natiile de flori si sa fie ca intr-o mica oaza in orasul asta nebunesc.
mi-ar mai place, si asta e un vis mai vechi, sa am un restaurant. sau o cafenea. dimineata m-as trezi, m-as duce in cafeneau mea, as sta la o masa sa citesc un ziar si sa beau o cafea, apoi ar incepe sa vina lumea, m-as purta frumos cu ei, as sti cand sa schimb o vorba si cand sa ii las linistiti, m-as uita la tot spectacolul ala de lume care ar intra in cafeneaua mea, as inventa denumiri speciale pentru fiecare chestie din meniu, as aduce mereu o floare noua, un tablou, ceva, nu le-as lua niciodata bani prietenilor si, pe cuvant, m-as purta corect cu oamenii care ar munci cu mine.
si mi-ar mai place sa fiu platita ca sa citesc. sa fie ca o meserie a mea. sa citesc si dupa aia sa le povestesc celor care ma platesc, ce am citit. da, si asta ar fi ok
sau un atelier al meu, unde sa stea toate de-a valma, sa fie dezordine, sa am culori, si multe lucruri frumoase. nu stiu exact pt ce anume as alege sa il dedic (atelierul) dar mai am timp sa ma hotarasc.
vineri, 24 aprilie 2009
in alta ordine de idei...
... de abia astept sa infloreasca teii. imi place mirosul la nebunie, chiar daca ma apuca alergia si stranut in continuu. inunda aerul cu parfum lor, iar cand vine seara e o adevarata magie! nici nu trebuie sa ma duc prea departe ca sa ma bucur de ei. chiar si strazile cu betoane arata ceva mai bine in lumina becurilor, seara, cu teii aliniati frumos pe trotoar. e mult verde si mult miros. imi place :) si daca traversez si intru pe stradutele pline de case de pe partea cealalta a bulevardului, parca intru in alt oras. fiecare cu o curticica mica, cu stradute inguste unde gasesc iarasi... teii :)
da, da, da, de abia astept! mai e mult pana atunci?
da, da, da, de abia astept! mai e mult pana atunci?
incredibil de frustrant
am citit azi o chestie care m-a iritat instant si care mi-a dat senzatia ca oricat am vrea sa fie altfel, suntem de fapt o tara condusa de comunisti imputiti, "carora ar trebui sa le multumim ca ne lasa sa trecem strada", cum bine zice cineva stiut de mine.
iata:
"Interzis cu bicicleta şi cu rolele în parcuri!
În Bucureşti, călcatul pe iarbă a rămas una dintre puţinele interdicţii comuniste neabolite de democraţie, iar mersul pe bicicletă prin parcuri e incriminat şi de Codul Rutier, şi de câteva hotărâri locale. Cu un zel demn de cauze mai bune, poliţiştii comunitari care păzesc aleile interzic, mai nou, şi accesul pe role în anumite parcuri bucureştene. Vânate şi decimate de dezvoltatorii imobiliari, interzise rollerilor, bicicliştilor şi „amatorilor de iarbă”, spaţiile verzi ale Capitalei s-au transformat în muzee costisitoare, pentru care municipalitatea cheltuieşte câteva zeci de milioane de euro anual, dar care nu mai ajung să satisfacă nevoile publicului."
Tot articolul aici.
iata:
"Interzis cu bicicleta şi cu rolele în parcuri!
În Bucureşti, călcatul pe iarbă a rămas una dintre puţinele interdicţii comuniste neabolite de democraţie, iar mersul pe bicicletă prin parcuri e incriminat şi de Codul Rutier, şi de câteva hotărâri locale. Cu un zel demn de cauze mai bune, poliţiştii comunitari care păzesc aleile interzic, mai nou, şi accesul pe role în anumite parcuri bucureştene. Vânate şi decimate de dezvoltatorii imobiliari, interzise rollerilor, bicicliştilor şi „amatorilor de iarbă”, spaţiile verzi ale Capitalei s-au transformat în muzee costisitoare, pentru care municipalitatea cheltuieşte câteva zeci de milioane de euro anual, dar care nu mai ajung să satisfacă nevoile publicului."
Tot articolul aici.
joi, 23 aprilie 2009
care-i problema?
eu am impresia ca oamenii cam au tendinta sa uite de ei. e mereu ceva de facut, ceva de rezolvat, prea multa oboseala sau plictis ca sa mai investeasca cu adevarat in ceva pt ei.
eu as vrea sa intreb cativa oameni: tu ce ai mai făcut pentru tine în ultima vreme? ce carte ai mai citit? la ce spectacol sau concert ai mai fost? când te-ai alintat ultima oară cu o zi la masaj, spre exemplu, sau cu orice altceva? te-ai mai plimbat prin parc? unde te duci când vrei să iesi prietenii? a trecut mult de când nu ai râs din toată inima? ai spus azi „te iubesc”? ti-ai cumpărat chestia aia pe care ai pus ochii si care mereu ti se parea prea scumpa? faci si tu ceva miscare? mananci lucruri gustoase, care chiar iti plac, sau bagi ceva in gura doar ca sa zici ca ai mancat? de hobby-ul tău te-ai mai ocupat? ce mai faci si tu cand ai nevoie de liniste? ai mai facut ceva schimbari?
mai nimic;
de citit nu e problema ca oricum am senzatia ca nu am destul timp pt cate am de recuperat la capitolul asta;
se pune stand-up ca spectacol? daca da, a trecut deja mai bine de o luna de atunci;
la masaj nu am fost niciodata, asa ca ziua mea de alint a fost cand m-am dus la Coca acum 3 saptamani;
prin parc da;
acum imi dau seama ca nu am un loc "special" sau favorit rezervat prietenilor, ceea ce e bine intr-un fel... putina varietate nu strica;
cateva zile;
nu;
nu mi-am cumparat-o; dar la salariu nu o mai ratez :)
pt miscare... mi-am facut abonament la sala si am fost decat de 2 ori intr-o luna. a expirat intre timp;
sunt cam sclifosita la mancare, asa ca noroc ca am fost pe acasa de curand si intr-adevar am mancat numai lucruri gustoase, cum stie mama ca imi plac mie. altfel m-am plictisit pana peste poate de acelasi meniu din pauza de pranz;
nici de ala nu m-am mai ocupat;
cand am nevoie de liniste din aia serioasa stau singura;
cred si sper ca ma pregatesc de una majora; altfel totul e destul de invechit si inca de mult timp.
am scris toate astea nu din cine stie ce nevoie de confesiune sau mai stiu eu ce descriere personala, ci doar ca sa imi demonstrez ca nu sunt mai breaza decat nimeni altcineva. si pt ca in primul rand pe mine am vrut sa ma intreb "tu ce ai mai facut pt TINE in ultima vreme?". mai nimic deci. asa si... care-i problema? pai tocmai asta e. ca e problema.
eu as vrea sa intreb cativa oameni: tu ce ai mai făcut pentru tine în ultima vreme? ce carte ai mai citit? la ce spectacol sau concert ai mai fost? când te-ai alintat ultima oară cu o zi la masaj, spre exemplu, sau cu orice altceva? te-ai mai plimbat prin parc? unde te duci când vrei să iesi prietenii? a trecut mult de când nu ai râs din toată inima? ai spus azi „te iubesc”? ti-ai cumpărat chestia aia pe care ai pus ochii si care mereu ti se parea prea scumpa? faci si tu ceva miscare? mananci lucruri gustoase, care chiar iti plac, sau bagi ceva in gura doar ca sa zici ca ai mancat? de hobby-ul tău te-ai mai ocupat? ce mai faci si tu cand ai nevoie de liniste? ai mai facut ceva schimbari?
mai nimic;
de citit nu e problema ca oricum am senzatia ca nu am destul timp pt cate am de recuperat la capitolul asta;
se pune stand-up ca spectacol? daca da, a trecut deja mai bine de o luna de atunci;
la masaj nu am fost niciodata, asa ca ziua mea de alint a fost cand m-am dus la Coca acum 3 saptamani;
prin parc da;
acum imi dau seama ca nu am un loc "special" sau favorit rezervat prietenilor, ceea ce e bine intr-un fel... putina varietate nu strica;
cateva zile;
nu;
nu mi-am cumparat-o; dar la salariu nu o mai ratez :)
pt miscare... mi-am facut abonament la sala si am fost decat de 2 ori intr-o luna. a expirat intre timp;
sunt cam sclifosita la mancare, asa ca noroc ca am fost pe acasa de curand si intr-adevar am mancat numai lucruri gustoase, cum stie mama ca imi plac mie. altfel m-am plictisit pana peste poate de acelasi meniu din pauza de pranz;
nici de ala nu m-am mai ocupat;
cand am nevoie de liniste din aia serioasa stau singura;
cred si sper ca ma pregatesc de una majora; altfel totul e destul de invechit si inca de mult timp.
am scris toate astea nu din cine stie ce nevoie de confesiune sau mai stiu eu ce descriere personala, ci doar ca sa imi demonstrez ca nu sunt mai breaza decat nimeni altcineva. si pt ca in primul rand pe mine am vrut sa ma intreb "tu ce ai mai facut pt TINE in ultima vreme?". mai nimic deci. asa si... care-i problema? pai tocmai asta e. ca e problema.
marți, 21 aprilie 2009
uite nu vreau eu sa pun titlu!
nu inteleg frustrarile oamenilor legate de varsta. ok, poate ale celor care deja au trecut de 60 de ani si simt ca inca mai au ceva treaba in viata asta pe care o iubesc prea mult.
dar nu inteleg frustrarile oamenilor tineri care daca implinesc 24 de ani tipa in gura mare ca ar vrea sa aiba din nou 23. eu nu pot sa inteleg asta sub nici o forma. care e ideea??? li s-a intiparit in minte ca femeile trebuie sa isi asunda varsta? sau ca daca treci de 30 de ani trebuie sa fii om "serios" si ei nu vor? chiar traiesc cu teroarea mortii si fiecare an care trece ii duce mai aproape de "marele final"? dar poti muri si maine! poti sa traiesti terorizat ca intr-o zi o sa mori? sau e o chestie de cochetarie? ce e?! ia incercati sa gasiti altceva in incercarea de a fi interesanti! mi se pare ceva extrem de patetic de a te plange de varsta pe care o ai (mai ales la 24 de ani)!!!
nu stiu de ce am simtit nevoia sa punctez chestia asta. probabil de la starea de nervi pe care o am si pe care trebuia sa o revars asupra a ceva... nu a ajutat. deci am o mie de draci... nu stiu de ce, nu gasesc un motiv real. dar sunt din aia care simti ca te sufoca, care fac si din cel mai mic nimic ceva extrem de iritabil, care nu permit nimanui sa iti intre in voie, care te fac sa iti imaginezi cum ar arata o doamna respectabila, a carei varsta nu poate fi spusa, cu freza aia impecabila facuta ferfelita.
ma duc sa fumez!
dar nu inteleg frustrarile oamenilor tineri care daca implinesc 24 de ani tipa in gura mare ca ar vrea sa aiba din nou 23. eu nu pot sa inteleg asta sub nici o forma. care e ideea??? li s-a intiparit in minte ca femeile trebuie sa isi asunda varsta? sau ca daca treci de 30 de ani trebuie sa fii om "serios" si ei nu vor? chiar traiesc cu teroarea mortii si fiecare an care trece ii duce mai aproape de "marele final"? dar poti muri si maine! poti sa traiesti terorizat ca intr-o zi o sa mori? sau e o chestie de cochetarie? ce e?! ia incercati sa gasiti altceva in incercarea de a fi interesanti! mi se pare ceva extrem de patetic de a te plange de varsta pe care o ai (mai ales la 24 de ani)!!!
nu stiu de ce am simtit nevoia sa punctez chestia asta. probabil de la starea de nervi pe care o am si pe care trebuia sa o revars asupra a ceva... nu a ajutat. deci am o mie de draci... nu stiu de ce, nu gasesc un motiv real. dar sunt din aia care simti ca te sufoca, care fac si din cel mai mic nimic ceva extrem de iritabil, care nu permit nimanui sa iti intre in voie, care te fac sa iti imaginezi cum ar arata o doamna respectabila, a carei varsta nu poate fi spusa, cu freza aia impecabila facuta ferfelita.
ma duc sa fumez!
vineri, 17 aprilie 2009
nu am chef azi
Azi sunt foarte lenesa. o stare din aia de hibernare. nu mai scot o vorba, nu vreau eu. m-as culcusi intr-un leagan din ala mare, cu perne, si as sta asa cu o carte, sau pur si simplu asa, cu ochii inchisi. si mi-ar placea sa aud zgomotul strazii, dar pe mine sa nu ma vada nimeni. nu am chef de nimeni si de nimic. si daca ma mai gandesc mult la leaganul ala ma apuca dracii ca nu am acces in nici un fel la el.
m-am plictisit de viata la bloc! doar azi.
maine o sa fiu la casa mea de acasa si de abia astept numai gandindu-ma la purcisorii mei (pe care mi i-a rapit mama pe motiv ca le e mai bine la ea acolo) si la "furia" roscata care iar o sa ma spele pe fata cu limboaca lui :).
m-am plictisit de viata la bloc! doar azi.
maine o sa fiu la casa mea de acasa si de abia astept numai gandindu-ma la purcisorii mei (pe care mi i-a rapit mama pe motiv ca le e mai bine la ea acolo) si la "furia" roscata care iar o sa ma spele pe fata cu limboaca lui :).
joi, 16 aprilie 2009
fara legatura
Astazi sunt foarte bine... ma simt bine si sunt vesela si totul e ok, chiar daca tantii cu cozonacii mi-a dat teapa. :) se poate se gasesc un borcan magic unde sa indes starea asta? si cand am nevoie sa desfac capacul si sa iau o gura de cevastaredebine cu o lingura mare mare mare?
mie imi place foarte tare melodia asta, nu are legatura cu nimic, asa ca o bag si pe ea aici sa o ascult de cate ori am eu chef.
ieri mi s-a facut o pofta de gogosi din aia de iti vine apa in gura. toata ziua m-am gandit la gogosile alea cum erau ele cand eram eu mica. bineinteles ca a trebuit sa imi pun pofta in cui!
ne gandim sa ne facem un site si sunt sigura ca va fi foarte misto si acolo o sa avem libertatea de a ne exprima exact asa cum vrem noi si cum simtim , si cuvintele nu vor mai avea bariere si o sa prezentam numai oameni destepti, si proiecte originale!
vreau sa imi cumpar o carte, dar nu stiu ce.
deci nu mai pot de cate energie am acum! :)
mie imi place foarte tare melodia asta, nu are legatura cu nimic, asa ca o bag si pe ea aici sa o ascult de cate ori am eu chef.
ieri mi s-a facut o pofta de gogosi din aia de iti vine apa in gura. toata ziua m-am gandit la gogosile alea cum erau ele cand eram eu mica. bineinteles ca a trebuit sa imi pun pofta in cui!
ne gandim sa ne facem un site si sunt sigura ca va fi foarte misto si acolo o sa avem libertatea de a ne exprima exact asa cum vrem noi si cum simtim , si cuvintele nu vor mai avea bariere si o sa prezentam numai oameni destepti, si proiecte originale!
vreau sa imi cumpar o carte, dar nu stiu ce.
deci nu mai pot de cate energie am acum! :)
horror shopping
Trebuie sa spun ca ii inteleg pe toti barbatii care nu merg la cumparaturi cu prietenele, iubitele, nevestele lor. Pe cuvant!
Azi e ziua unei colege si dupa ce m-a rugat ieri toata ziua sa merg cu ea sa-si cumpere ceva de ziua ei, ca nu ii place sa mearga singura, ca e ziua ei, ca si ca si ca... am cedat. doar e ziua ei! asa ca dupa ce am plecat de la munci am pornit in marea "aventura" ce s-a dovedit a fi shoppingul :)) dupa ce am stat in aglomeratia din trafic de ma plictisisem pana la a nu ma mai sinchisi de asta, am ajuns la magazine.
primul vazut, in primul intrat. si incepe si ia la mana fiecare lucrusor care era atarnat pe umeras in magazin, dar FIECARE lucrusor. "as vrea ceva mai colorat", si imediat pune mana pe o camasa alba :)) "dar uite verde, mov, galben... nu iti place?" ... "ba da, dar parca nu e stilul meu". intr-adevar, nu e stilul ei. asa ca nu i-am mai aratat ce imi place mie si am stat cuminte si mi-am dat cu parerea la "crezi ca asta e draguta? mi-ar sta bine?". mai grav era cand mergea cu bratul de haine la cabina de proba si din toate j'de'sutele de lucruri nu alegea nimic :)) acum zambesc dar atunci aveam niste omusori mici, niste oompa loompa care fierbeau si clocoteau si se innroseau si se enervau :) dar e ziua ei!
in fine, am ajuns pe la 10 acasa, cu picioarele taras. pana si tenesii verzi ma bateau (desi se numara printre cele mai comozi incaltari de-ale mele).
asa ca nu, nu va duceti cu prietena, iubita, nevasta la cumparaturi. e mai bine! :) eu una o sa incerc sa imi aduc asta aminte data viitoare cand mai imi da prin cap sa tarai pe cineva dupa mine.
Azi e ziua unei colege si dupa ce m-a rugat ieri toata ziua sa merg cu ea sa-si cumpere ceva de ziua ei, ca nu ii place sa mearga singura, ca e ziua ei, ca si ca si ca... am cedat. doar e ziua ei! asa ca dupa ce am plecat de la munci am pornit in marea "aventura" ce s-a dovedit a fi shoppingul :)) dupa ce am stat in aglomeratia din trafic de ma plictisisem pana la a nu ma mai sinchisi de asta, am ajuns la magazine.
primul vazut, in primul intrat. si incepe si ia la mana fiecare lucrusor care era atarnat pe umeras in magazin, dar FIECARE lucrusor. "as vrea ceva mai colorat", si imediat pune mana pe o camasa alba :)) "dar uite verde, mov, galben... nu iti place?" ... "ba da, dar parca nu e stilul meu". intr-adevar, nu e stilul ei. asa ca nu i-am mai aratat ce imi place mie si am stat cuminte si mi-am dat cu parerea la "crezi ca asta e draguta? mi-ar sta bine?". mai grav era cand mergea cu bratul de haine la cabina de proba si din toate j'de'sutele de lucruri nu alegea nimic :)) acum zambesc dar atunci aveam niste omusori mici, niste oompa loompa care fierbeau si clocoteau si se innroseau si se enervau :) dar e ziua ei!
in fine, am ajuns pe la 10 acasa, cu picioarele taras. pana si tenesii verzi ma bateau (desi se numara printre cele mai comozi incaltari de-ale mele).
asa ca nu, nu va duceti cu prietena, iubita, nevasta la cumparaturi. e mai bine! :) eu una o sa incerc sa imi aduc asta aminte data viitoare cand mai imi da prin cap sa tarai pe cineva dupa mine.
marți, 14 aprilie 2009
auzi... oricum...
- auzi... tb sa ii dau lu' aia mail sa ii spun ca nu e buna macheta. ce sa ii zic?
- pe mine ma intrebi? cum adica ce ii zici?!
- ...
- zi-i ca nu e buna macheta si ca nu are aia si ailalta si ii spui cum trebuie sa ti-o dea ca sa o putem folosi!!!
- pai si cum ii zic?
- ?!!!?!!!?
--------------------------------
- auzi... am o problema... am aici 10 poze si 12 boxuri. cum fac?
- dar de fiecare data avem un nr de x poze si y boxuri! si tu faci asta de 2 ani! faci din 12 boxuri, 10.
- pai oricum nu merge!
- si daca iti arat ca merge ce faci?
...
- da, merge.
--------------------------------
- ai pus imaginea aia?
- nu, ca i-am dat-o Izei sa o prelucreze.
- cum adica i-ai dat-o Izei? ea e secretara!!! si e treaba ta sa faci pozele! ce ar fi daca as veni si eu la tine sa imi faci si mie niste texte?!
- oricum... bine...
----------------------------------
- auzi... ce ziceai sa ii zic aleia de macheta?
- pai nu ai vorbit cu ea pana acum?
- nu.
- dar femeia astepta sa o suni atunci!
-... oricum ...
--------------------------------
- auzi... titlu il fac mai mic?
- nu
------------------------------
- auzi... vii un pic sa vezi daca e ok in pagina?
--------------------------------
- auzi... trebui sa pun aici niste detalii... ce sa pun?
- ce vrei tu!
----------------------------
- auzi... scot semnatura de aici?
- ...
-----------------------------
auzi, auzi, auzi... toata ziua!
bai nene, ce ar fi sa iti faci si tu treaba ta si sa ma mai lasi? ca eu nu sunt obligata sa stiu si meseria ta! ce m-am saturat de oamenii plictisiti, care fac ce fac doar ca sa nu spuna ca nu au facut! ia gandeste si tu un pic si o sa vezi ca stii si singur ce trebuie sa faci! nu mai imi scoate mie peri albi ca deja am 2-3 in frunte!
- pe mine ma intrebi? cum adica ce ii zici?!
- ...
- zi-i ca nu e buna macheta si ca nu are aia si ailalta si ii spui cum trebuie sa ti-o dea ca sa o putem folosi!!!
- pai si cum ii zic?
- ?!!!?!!!?
--------------------------------
- auzi... am o problema... am aici 10 poze si 12 boxuri. cum fac?
- dar de fiecare data avem un nr de x poze si y boxuri! si tu faci asta de 2 ani! faci din 12 boxuri, 10.
- pai oricum nu merge!
- si daca iti arat ca merge ce faci?
...
- da, merge.
--------------------------------
- ai pus imaginea aia?
- nu, ca i-am dat-o Izei sa o prelucreze.
- cum adica i-ai dat-o Izei? ea e secretara!!! si e treaba ta sa faci pozele! ce ar fi daca as veni si eu la tine sa imi faci si mie niste texte?!
- oricum... bine...
----------------------------------
- auzi... ce ziceai sa ii zic aleia de macheta?
- pai nu ai vorbit cu ea pana acum?
- nu.
- dar femeia astepta sa o suni atunci!
-... oricum ...
--------------------------------
- auzi... titlu il fac mai mic?
- nu
------------------------------
- auzi... vii un pic sa vezi daca e ok in pagina?
--------------------------------
- auzi... trebui sa pun aici niste detalii... ce sa pun?
- ce vrei tu!
----------------------------
- auzi... scot semnatura de aici?
- ...
-----------------------------
auzi, auzi, auzi... toata ziua!
bai nene, ce ar fi sa iti faci si tu treaba ta si sa ma mai lasi? ca eu nu sunt obligata sa stiu si meseria ta! ce m-am saturat de oamenii plictisiti, care fac ce fac doar ca sa nu spuna ca nu au facut! ia gandeste si tu un pic si o sa vezi ca stii si singur ce trebuie sa faci! nu mai imi scoate mie peri albi ca deja am 2-3 in frunte!
un pic de liniste
ce mi-a placut cel mai mult la zilele trecute este ca am putut sa ma intind pe pamant si sa stau asa, pe iarba, fara patura, fara sa ma gandesc ca ma murdaresc, fara sa ma gandesc ca imi raman frunze prin par, fara sa imi pese de nimic, fara sa ma deranjeze cineva. sa stau asa si sa ma uit in sus, printre ramurile copacului, la cer.in liniste.
vineri, 10 aprilie 2009
nu mai stiu
iar am un uragan de ganduri, o mie de idei, si in tot timpul asta... teatru. am senzatia uneori ca la un moment dat am inceput sa fac pasi mici si desi, si am ajuns undeva unde... se traieste in paralel. nu pot sa explic, nu imi mai gasesc cuvintele necesare. am un blocaj de cuvinte dupa un deblocaj mental. ce aberant!
am avut ieri o zi minunata. a inceput aparent foarte usor... m-am hotarat sa nu mai imi sui fundul in masina si sa merg cu autobuzul. un baiat mi-a facut semn sa urc, desi era inaintea mea... mi-a cedat locul. mi s-a parut un gest dragut, care nu are legatura cu fetele acre ale oamenilor prea preocupati de persoana lor. tot drumul am mers numai cu spatele :) ce ciudat si interesant... unde ma duceti voi inapoi?
baiatul in fata mea, o doamna in varsta langa el, langa mine o mamaita cu nepotica in brate. fetitei ii e sete. maita scoate biberonul cu apa, dar nu poate vedea daca nepoata chiar bea sau doar molfaie suzeta. doamna din fata ei se simte datoare sa o ajute si indeamna fetita... "bea, hai! ce faci? bea apa!". tonul ei ma deranjeaza. e oarecum impertaiv. nu intelege ca e copil si orice, chiar si cel mai simplu gest, trebuie sa fie un joc. baiatul clatina din cap cum fac batranii, si zambeste pe genul "ce copil dragut". nu vreau sa ma prind in jocul lor. parca intre cele patru scaune se prinde o lume. nu vreau sa inchid cercul. fetitea bea. biberonul e pus la loc in sacosa. lucrurile revin la normal. nu pot sa ma abtin din a nu ma uita la fiecare om din jurul meu. la un moment dat, inevitabil, incepe o cearta intre un domn "nesimtit" si o doamna "isterica" (asa se alintau ei). ceva intrerupe linistea lumii dintre cele 4 scaune. baiatul iar clatina din cap ca batranii, de data asta dezaproband purtearea "nesimtitului" si "istericei". are un usor zambet ironic si imi cauta privirea pentru a simti ca are un aliat, un complice, ca cineva ii impartaseste dezaprobarea. ii simt privirea dar imi fixez ochii pe fereasta. am zis odata ca nu vreau sa ma prin in jocul asta, nu? de ce tot insistati?
imi place sa ma uit pe geam cand merg cu masina. imi place orasul asta. stiu ca multi nu il sufera, dar eu il iubesc! cu toate cladirile vechi si darapanate, cu copacii tineri, verzi, cu zumzetul lui, dar mai ales cu atat de multa viata!
am stat 5 ore la terasa, doar noi trei. verdeata si soare. mi-a fost atat de bine. si am fost eu asa cum sunt de fapt, eu insami. si am vorbit o gramada si eu m-am simtit un pic defazata. ei doi traiesc niste lucruri (nu impreuna, separat)pe care eu le-am incercat deja. nu stiu daca nu cumva sunt de fapt mai castigati. cred ca acum ei traiesc asta la o cu totul alta intensitate, mai mare. oare sunt exact la fel si ma mint singura, oare e pe cale sa mi se intample si mie, sau poate chiar am gasit ce imi trebuie? si iar ajung la ideea ca de multe ori, intr-o relatie, oamenii cresc separat. cred ca de fapt nelinistea vine tocmai din faptul ca ma cunosc si stiu ca odata apasate butoanele care trebuie,ratiunea trece pe locul doi. a nu se intelege lipsa de discernamant. nu. totul este, in continuu, trecut prin filtre cerebrale.numai ca odate apasate butoanele, concluziile nu mai conteaza.
oricum, e bine sa stiu ca oricand ne putem regasi la o terasa, doar noi trei, si putem vorbi ca si cum ne vedem zi de zi, fara nimic fals. cei trei muschetari :)
drumul spre casa mi-a facut iar foarte bine. po a plecat in treaba lui iar noi am mers de la eroilor pana in iancului pe jos. am misunat printre toata gramada aia de oameni, si am vorbit tot drumul, asa ca nici nu am simtit timpul cum trece si eram ajunse la destinatie.ne-am oprit un pic in parcul rotund de la izvorul rece. o oaza fix intre roiul de masini. am fumat o tigara si am plecat mai departe.
acasa imi era ciudat.
cand s-au intamplat toate astea?
si ca sa pun punct la tot am terminat,in cele din urma, Greata.
Si cum naibii sa nu am acum creierii imprastiati?
am avut ieri o zi minunata. a inceput aparent foarte usor... m-am hotarat sa nu mai imi sui fundul in masina si sa merg cu autobuzul. un baiat mi-a facut semn sa urc, desi era inaintea mea... mi-a cedat locul. mi s-a parut un gest dragut, care nu are legatura cu fetele acre ale oamenilor prea preocupati de persoana lor. tot drumul am mers numai cu spatele :) ce ciudat si interesant... unde ma duceti voi inapoi?
baiatul in fata mea, o doamna in varsta langa el, langa mine o mamaita cu nepotica in brate. fetitei ii e sete. maita scoate biberonul cu apa, dar nu poate vedea daca nepoata chiar bea sau doar molfaie suzeta. doamna din fata ei se simte datoare sa o ajute si indeamna fetita... "bea, hai! ce faci? bea apa!". tonul ei ma deranjeaza. e oarecum impertaiv. nu intelege ca e copil si orice, chiar si cel mai simplu gest, trebuie sa fie un joc. baiatul clatina din cap cum fac batranii, si zambeste pe genul "ce copil dragut". nu vreau sa ma prind in jocul lor. parca intre cele patru scaune se prinde o lume. nu vreau sa inchid cercul. fetitea bea. biberonul e pus la loc in sacosa. lucrurile revin la normal. nu pot sa ma abtin din a nu ma uita la fiecare om din jurul meu. la un moment dat, inevitabil, incepe o cearta intre un domn "nesimtit" si o doamna "isterica" (asa se alintau ei). ceva intrerupe linistea lumii dintre cele 4 scaune. baiatul iar clatina din cap ca batranii, de data asta dezaproband purtearea "nesimtitului" si "istericei". are un usor zambet ironic si imi cauta privirea pentru a simti ca are un aliat, un complice, ca cineva ii impartaseste dezaprobarea. ii simt privirea dar imi fixez ochii pe fereasta. am zis odata ca nu vreau sa ma prin in jocul asta, nu? de ce tot insistati?
imi place sa ma uit pe geam cand merg cu masina. imi place orasul asta. stiu ca multi nu il sufera, dar eu il iubesc! cu toate cladirile vechi si darapanate, cu copacii tineri, verzi, cu zumzetul lui, dar mai ales cu atat de multa viata!
am stat 5 ore la terasa, doar noi trei. verdeata si soare. mi-a fost atat de bine. si am fost eu asa cum sunt de fapt, eu insami. si am vorbit o gramada si eu m-am simtit un pic defazata. ei doi traiesc niste lucruri (nu impreuna, separat)pe care eu le-am incercat deja. nu stiu daca nu cumva sunt de fapt mai castigati. cred ca acum ei traiesc asta la o cu totul alta intensitate, mai mare. oare sunt exact la fel si ma mint singura, oare e pe cale sa mi se intample si mie, sau poate chiar am gasit ce imi trebuie? si iar ajung la ideea ca de multe ori, intr-o relatie, oamenii cresc separat. cred ca de fapt nelinistea vine tocmai din faptul ca ma cunosc si stiu ca odata apasate butoanele care trebuie,ratiunea trece pe locul doi. a nu se intelege lipsa de discernamant. nu. totul este, in continuu, trecut prin filtre cerebrale.numai ca odate apasate butoanele, concluziile nu mai conteaza.
oricum, e bine sa stiu ca oricand ne putem regasi la o terasa, doar noi trei, si putem vorbi ca si cum ne vedem zi de zi, fara nimic fals. cei trei muschetari :)
drumul spre casa mi-a facut iar foarte bine. po a plecat in treaba lui iar noi am mers de la eroilor pana in iancului pe jos. am misunat printre toata gramada aia de oameni, si am vorbit tot drumul, asa ca nici nu am simtit timpul cum trece si eram ajunse la destinatie.ne-am oprit un pic in parcul rotund de la izvorul rece. o oaza fix intre roiul de masini. am fumat o tigara si am plecat mai departe.
acasa imi era ciudat.
cand s-au intamplat toate astea?
si ca sa pun punct la tot am terminat,in cele din urma, Greata.
Si cum naibii sa nu am acum creierii imprastiati?
joi, 9 aprilie 2009
ce start frumos
de o dimineata perfecta, in care nu te trezesti ca a sunat ceasul, te trezesti pur si simplu pentru ca nu ai somn. m-am speriat putin cand am deschis ochii... am crezut ca ploua. dar nu...e soare si frumos :)
dimineata perfecta in care ceilalti pleaca la munca si tu umblii in continuare prin casa, in pantalonii largi de pijama pe care ii tarsai pe jos. in care deschizi larg geamurile in toata casa si e inca racoare, dar e ok sa te inviorezi un pic. ai timp sa faci dusul pe indelete, ba chiar sa te ungi cu toate alifiile :) savurezi cafeaua toata, nu iei doar doua guri ca in alte zile, dai muzica tare la radio si iti vine sa te batzai prin casa. pana si hainele le alegi usor, fara sa mai stai sa te uiti lung ganditu-te "si eu azi cu ce ma imbrac?".
vioi de tot ritmul.
si eu nu sunt la munca! :))
si acum fug repede ca intarzii rau!
dimineata perfecta in care ceilalti pleaca la munca si tu umblii in continuare prin casa, in pantalonii largi de pijama pe care ii tarsai pe jos. in care deschizi larg geamurile in toata casa si e inca racoare, dar e ok sa te inviorezi un pic. ai timp sa faci dusul pe indelete, ba chiar sa te ungi cu toate alifiile :) savurezi cafeaua toata, nu iei doar doua guri ca in alte zile, dai muzica tare la radio si iti vine sa te batzai prin casa. pana si hainele le alegi usor, fara sa mai stai sa te uiti lung ganditu-te "si eu azi cu ce ma imbrac?".
vioi de tot ritmul.
si eu nu sunt la munca! :))
si acum fug repede ca intarzii rau!
miercuri, 8 aprilie 2009
doar pentru tine
9 aprilie. Da, stiu, asta e maine. Dar maine o sa fim ocupate sa mergem in parc sa bem o cafea, sa stam de vorbe, sa radem, sa povestim ce s-a mai intamplat in ultimele zile, sa analizam, sa ghicim ce urmeaza sa mai facem noi cu viata noastra. Maine imi iau liber de la munca, uite asa! Si o sa avem din nou timp, fix in mijlocul saptamanii, o zi intreaga, de noi. Doar nu e orice zi... e 9 aprilie! :) Asa ca, mai intai de toate, la multi ani! Ti-am luat deja cadou, dar m-am gandit sa iti dau si ceva mai ... personal. O scrisoare :) Nu am mai scris una de multi ani de zile, asa ca s-ar putea sa sune cam ruginit.
E o scrisoare despre 13 ani.
Si incepe cu prima mea zi de liceu si cu locul gol din fata bancii mele. Era locul tau. Ce mirare... cine ar putea sa lipseasca in prima lui zi de liceu?! Acum imi pare atat de clar... numai tu puteai sa fii in vacanta cand toti ceilalti pusti se inghesuiau curiosi in prima lor zi de liceu:) Nu pot sa spun ca nu am fost oarecum usurata... te "stiam" din vedere si nu imi placea deloc de tine pt ca imi pareai aroganta. Nu mai stiu cand ai venit, cum am inceput sa vorbim, cand am prins drag de tine, cand am inceput sa am incredere. Cert e ca pe nesimtite ai devenit omul meu de baza.
Asa ca, omul meu drag, iti mai aduci aminte de diriga noastra de 1,50, slaba-slaba, de 24 de ani? Saraca femeie, era primul ei an si trebuia sa fie diriginta la o clasa de liceu :)) Nici nu stia ce o asteapta! Dar de Andrei iti mai aduci aminte? Sau de Sever? Lumea zicea deja ca suntem o clasa blestemata... sa moara 2 copii de 15 ani, in acelasi an, nu e lucru putin. Cred ca a fost prima data cand am inteles ce inseamna pentru un parinte sa-si piarda copilul. Si tot atunci am aflat cum e sa ai ochii atat de umflati de plans incat de abia mai poti sa ii deschizi.
Dar mai stii cum avea Po parul atunci? Cret-cret cum era, vroia sa si-l lase lung ca doar avea mandria lui de rocker! Nu a reusit niciodata sa treaca de stadiul de streasina care ii acopera urechile :)) Si uite-l acum ce baietas e. Tot copil a ramas. Ce bine! :) Sau mai stii cum era de sf Stefan la tine acasa? Si cum facea maica-ta prajitura din aia buna... "buturuga", parca, si ciocolata de casa. Si Laura pufaia tigari si Po facea "striptease" doar de camasa :) Si bancile din parcul plin de verdeata dupa ore, si Maciupiciu unde chiuleam cu orele, si tiganca care a fugit cu inelu' de aur, si barul L&M, si tigarile Chesterfield, si serile in club A, si discoteca Rosa? Dar pantofii cu platforma inalta, telefonul Alcatel - primul tau telefon mobil, fustele scurte? Mai stii cum il terorizau pe profu' de bio cu Jipa?:)) Sau cum luam 3 la mate (eu, nu tu. tu luai 10 :)) De Alina, de Andra, de Georgiana, de Banutu, de Beti cu Doncuta si cu Monica (citit cu glas gros, de barbat) si cu Raluca, si Micutu si Mugurel, si Alexandra. Si mai apoi de Oana P. si de Narcis si de Fanache si de... De petrecerile la Lespezi, de Andutu, de "cine-a pus carciuma'n drum". De cum ne-am serbat ziua de 18 ani in aceeasi zi, desi tu esti nascuta in aprilie si eu in octombrie? Si de cum ai plans toata seara si nu mai stiam ce sa iti zic? Si cum a plecat Lorin dimineata pe jos spre oras, din padure de acolo, de unde eram? De cum radeam de Po ca tinea prezervativul in portofel si ca o sa ii expire pana il foloseste :) Si de cum am mers toti la Titanic, si de Bitanu care ziceai ca nu stie sa sarute :) si de iubiri. si de dor. si de plecarile in tabara la mare, vara, cand ati venit toti la mine si ziceati ca dormim la "hotel" si a vazut laura fantome si dimineata la 5 am plecat toti la gara, si po canta in tren "am sa ma-ntorc barbat" si de profa de sport care uita de noi 10 zile de cand ajungeam in tabara. si de cum a fost chemata "dambovita la raport" dimineata ca i-am trezit pe toti :) si de bulinele din cap facute cu spray colorat. si de "baietii de la filozofie" de pe plaja, care vroiau sa ne rezolve problemele si bitanu care te urmarea :) si de tanita de la 20 de min departare. si cum ne-am certat odata rau si tu tot mi-ai luat fularul pe care il uitasem pe nu stiu unde. si de catelu meu Micu care ti-a gaurit pantofii noi? si de cum ne epila mama pe amandoua, in bucatarie si tipam de nu mai puteam? si de cum ne-am dus la Alexandra acasa in timpul orelor si nu ne-am mai intors la liceu? Si de jeff care cand cerea lamaie la magazin, cu fata aia inocenta, pocea cuvantul si se uitau aia stramb la el? si de piatra pictata de ziua ta?
si cum am stat in seara aia cu lumina stinsa, si am ascultat "michelle" (piesa aia cantata de Anouk) de 100 de ori? A doua zi plecam la facultate - tu la sibiu, eu la bucuresti. Eram tare triste. Dar uite ca nu a contat.
Si cum m-ai sunat la 3 dimineata cand te-ai certat cu Mita si credeai ca o sa mori? Si cum am fost dupa aia cu totii la jeff, la mangalia? si cand te duceai sa te uiti la copii, in parc, dupa "aia"? si de amzel, si de luci.
si cand am invatat sa schiez la Paltinis, dupa ce l-am imbatat pe Marius cu marguerita :))
si mai stii cand a venit curierul cu verighetele comandate, ni le-a aratat, apoi le-a bagat in cutiuta si a plecat cu tot cu verighete? ramasesem cu ochii cat cepele :))
cand te-am vazut mireasa mi s-a pus un nod in gat.
Sunt multe, multe pe care nu le-am trecut aici. Eu le am vii in minte, dar am vrut sa ma asigur ca o sa ai un zambet pe fata cand citesti asta.
Eu nu stiu cum de ne-am nimerit atat de bine. Eu balanta, tu berbec. Eu aeriana, cu lumile mele, tu pragmatica si foarte hotarata. Imi dai senzatia ca pot face orice si stiu 100% ca ma pot baza pe tine la orice ora, in orice zi. Cateodata stiu ce gandesti si in ce stare sufleteasca esti fara sa zici nimic. Si chiar daca trece o saptamana-doua fara sa vorbim, stiu cat de solida e legatura si ca nu se destrama. Nici tacerea nu e stanjenitoare intre noi.
Si sa dea mama dracu' sa nu fii langa mine toata viata ca vezi tu!
E o scrisoare despre 13 ani.
Si incepe cu prima mea zi de liceu si cu locul gol din fata bancii mele. Era locul tau. Ce mirare... cine ar putea sa lipseasca in prima lui zi de liceu?! Acum imi pare atat de clar... numai tu puteai sa fii in vacanta cand toti ceilalti pusti se inghesuiau curiosi in prima lor zi de liceu:) Nu pot sa spun ca nu am fost oarecum usurata... te "stiam" din vedere si nu imi placea deloc de tine pt ca imi pareai aroganta. Nu mai stiu cand ai venit, cum am inceput sa vorbim, cand am prins drag de tine, cand am inceput sa am incredere. Cert e ca pe nesimtite ai devenit omul meu de baza.
Asa ca, omul meu drag, iti mai aduci aminte de diriga noastra de 1,50, slaba-slaba, de 24 de ani? Saraca femeie, era primul ei an si trebuia sa fie diriginta la o clasa de liceu :)) Nici nu stia ce o asteapta! Dar de Andrei iti mai aduci aminte? Sau de Sever? Lumea zicea deja ca suntem o clasa blestemata... sa moara 2 copii de 15 ani, in acelasi an, nu e lucru putin. Cred ca a fost prima data cand am inteles ce inseamna pentru un parinte sa-si piarda copilul. Si tot atunci am aflat cum e sa ai ochii atat de umflati de plans incat de abia mai poti sa ii deschizi.
Dar mai stii cum avea Po parul atunci? Cret-cret cum era, vroia sa si-l lase lung ca doar avea mandria lui de rocker! Nu a reusit niciodata sa treaca de stadiul de streasina care ii acopera urechile :)) Si uite-l acum ce baietas e. Tot copil a ramas. Ce bine! :) Sau mai stii cum era de sf Stefan la tine acasa? Si cum facea maica-ta prajitura din aia buna... "buturuga", parca, si ciocolata de casa. Si Laura pufaia tigari si Po facea "striptease" doar de camasa :) Si bancile din parcul plin de verdeata dupa ore, si Maciupiciu unde chiuleam cu orele, si tiganca care a fugit cu inelu' de aur, si barul L&M, si tigarile Chesterfield, si serile in club A, si discoteca Rosa? Dar pantofii cu platforma inalta, telefonul Alcatel - primul tau telefon mobil, fustele scurte? Mai stii cum il terorizau pe profu' de bio cu Jipa?:)) Sau cum luam 3 la mate (eu, nu tu. tu luai 10 :)) De Alina, de Andra, de Georgiana, de Banutu, de Beti cu Doncuta si cu Monica (citit cu glas gros, de barbat) si cu Raluca, si Micutu si Mugurel, si Alexandra. Si mai apoi de Oana P. si de Narcis si de Fanache si de... De petrecerile la Lespezi, de Andutu, de "cine-a pus carciuma'n drum". De cum ne-am serbat ziua de 18 ani in aceeasi zi, desi tu esti nascuta in aprilie si eu in octombrie? Si de cum ai plans toata seara si nu mai stiam ce sa iti zic? Si cum a plecat Lorin dimineata pe jos spre oras, din padure de acolo, de unde eram? De cum radeam de Po ca tinea prezervativul in portofel si ca o sa ii expire pana il foloseste :) Si de cum am mers toti la Titanic, si de Bitanu care ziceai ca nu stie sa sarute :) si de iubiri. si de dor. si de plecarile in tabara la mare, vara, cand ati venit toti la mine si ziceati ca dormim la "hotel" si a vazut laura fantome si dimineata la 5 am plecat toti la gara, si po canta in tren "am sa ma-ntorc barbat" si de profa de sport care uita de noi 10 zile de cand ajungeam in tabara. si de cum a fost chemata "dambovita la raport" dimineata ca i-am trezit pe toti :) si de bulinele din cap facute cu spray colorat. si de "baietii de la filozofie" de pe plaja, care vroiau sa ne rezolve problemele si bitanu care te urmarea :) si de tanita de la 20 de min departare. si cum ne-am certat odata rau si tu tot mi-ai luat fularul pe care il uitasem pe nu stiu unde. si de catelu meu Micu care ti-a gaurit pantofii noi? si de cum ne epila mama pe amandoua, in bucatarie si tipam de nu mai puteam? si de cum ne-am dus la Alexandra acasa in timpul orelor si nu ne-am mai intors la liceu? Si de jeff care cand cerea lamaie la magazin, cu fata aia inocenta, pocea cuvantul si se uitau aia stramb la el? si de piatra pictata de ziua ta?
si cum am stat in seara aia cu lumina stinsa, si am ascultat "michelle" (piesa aia cantata de Anouk) de 100 de ori? A doua zi plecam la facultate - tu la sibiu, eu la bucuresti. Eram tare triste. Dar uite ca nu a contat.
Si cum m-ai sunat la 3 dimineata cand te-ai certat cu Mita si credeai ca o sa mori? Si cum am fost dupa aia cu totii la jeff, la mangalia? si cand te duceai sa te uiti la copii, in parc, dupa "aia"? si de amzel, si de luci.
si cand am invatat sa schiez la Paltinis, dupa ce l-am imbatat pe Marius cu marguerita :))
si mai stii cand a venit curierul cu verighetele comandate, ni le-a aratat, apoi le-a bagat in cutiuta si a plecat cu tot cu verighete? ramasesem cu ochii cat cepele :))
cand te-am vazut mireasa mi s-a pus un nod in gat.
Sunt multe, multe pe care nu le-am trecut aici. Eu le am vii in minte, dar am vrut sa ma asigur ca o sa ai un zambet pe fata cand citesti asta.
Eu nu stiu cum de ne-am nimerit atat de bine. Eu balanta, tu berbec. Eu aeriana, cu lumile mele, tu pragmatica si foarte hotarata. Imi dai senzatia ca pot face orice si stiu 100% ca ma pot baza pe tine la orice ora, in orice zi. Cateodata stiu ce gandesti si in ce stare sufleteasca esti fara sa zici nimic. Si chiar daca trece o saptamana-doua fara sa vorbim, stiu cat de solida e legatura si ca nu se destrama. Nici tacerea nu e stanjenitoare intre noi.
Si sa dea mama dracu' sa nu fii langa mine toata viata ca vezi tu!
marți, 7 aprilie 2009
pastila
Citeam undeva acum cateva zile ca ce sens are sa tii un jurnal daca nu scrii chestiile importante in ele.
Conform acestui rationament nu aveam cum sa nu scriu despre cum am reusit in final sa iau o decizie. Importanta.
Stiam deja ca sunt incapabila sa ma hotarasc repede, chiar si asupra celor mai banale lucruri. Trebuie sa sucesc informatiile pe toate partile, sa vad toate unghiurile, sa gandesc toate variantele posibile de raspuns si eventual sa imi dau seama de urmari. Si din ce ma gandesc mai mult dintr-atat ma razgandesc de mai multe ori, pana obosesc.
Stiam acum mult timp foarte clar ca nu imi doresc. Si varianta a fost valabila pana mai de curand, cand a inceput sa imi surada ideea din ce in ce mai mult, si am zis... gata, stiu! Vreau! Dar cand m-am vazut in fata faptului implinit si a devenit o reala posibilitate, m-am blocat si mi-a venit sa o iau cat mai repede la fuga. Asa ca acum ce fac? Iau pastila sau n-o iau?
Pai o iau sigur ca eu mai am inca destul timp, si sunt inca tinerica, si mai am lucruri de facut - trebuie sa ajung la Amsterdam, trebuie sa fac ceva mai bine cu job-ul, mai am si ceva prin casa de pus la punct, si oricum eu trebuie sa ma pun la punct fizic mai intai de toate, si eu oricum nu as putea sa stau inchisa in casa, si, si, si, sau, sau, sau, dar, dar, dar, insa, insa, insa, oricum, oricum, oricum. Si cred ca nu ar trebui sa am sentimentul ca trebuie sa o iau la fuga, ci ar trebui sa topai numai la gandul ca s-ar putea.
Da mai bine nu o iau ca oricum imi plac si oricum imi doresc, si pot sa ma duc la Amsterdam oricum, si de job am eu timp, si casa pot sa o fac repede repede, si fizic nu stau chiar rau in mod sigur, si nu trebuie sa stau inchisa in casa ca il iau cu mine si il car peste tot. Si e normal sa iti fie frica, ca doar nu e un mizilic, e ceva nou.
Si tot asa de cateva zeci de ori pe minut.
Si pana la urma am obosit.
Si m-am hotarat.
Si am cumparat pastila.
Si mi-am luat un suc sa inghit pastila.
Si am desfacut cutia si am inchis-o la loc. Si am pus-o in geanta.
Si acum am uitat de ea.
Ei, ia sa vedem!
Conform acestui rationament nu aveam cum sa nu scriu despre cum am reusit in final sa iau o decizie. Importanta.
Stiam deja ca sunt incapabila sa ma hotarasc repede, chiar si asupra celor mai banale lucruri. Trebuie sa sucesc informatiile pe toate partile, sa vad toate unghiurile, sa gandesc toate variantele posibile de raspuns si eventual sa imi dau seama de urmari. Si din ce ma gandesc mai mult dintr-atat ma razgandesc de mai multe ori, pana obosesc.
Stiam acum mult timp foarte clar ca nu imi doresc. Si varianta a fost valabila pana mai de curand, cand a inceput sa imi surada ideea din ce in ce mai mult, si am zis... gata, stiu! Vreau! Dar cand m-am vazut in fata faptului implinit si a devenit o reala posibilitate, m-am blocat si mi-a venit sa o iau cat mai repede la fuga. Asa ca acum ce fac? Iau pastila sau n-o iau?
Pai o iau sigur ca eu mai am inca destul timp, si sunt inca tinerica, si mai am lucruri de facut - trebuie sa ajung la Amsterdam, trebuie sa fac ceva mai bine cu job-ul, mai am si ceva prin casa de pus la punct, si oricum eu trebuie sa ma pun la punct fizic mai intai de toate, si eu oricum nu as putea sa stau inchisa in casa, si, si, si, sau, sau, sau, dar, dar, dar, insa, insa, insa, oricum, oricum, oricum. Si cred ca nu ar trebui sa am sentimentul ca trebuie sa o iau la fuga, ci ar trebui sa topai numai la gandul ca s-ar putea.
Da mai bine nu o iau ca oricum imi plac si oricum imi doresc, si pot sa ma duc la Amsterdam oricum, si de job am eu timp, si casa pot sa o fac repede repede, si fizic nu stau chiar rau in mod sigur, si nu trebuie sa stau inchisa in casa ca il iau cu mine si il car peste tot. Si e normal sa iti fie frica, ca doar nu e un mizilic, e ceva nou.
Si tot asa de cateva zeci de ori pe minut.
Si pana la urma am obosit.
Si m-am hotarat.
Si am cumparat pastila.
Si mi-am luat un suc sa inghit pastila.
Si am desfacut cutia si am inchis-o la loc. Si am pus-o in geanta.
Si acum am uitat de ea.
Ei, ia sa vedem!
luni, 6 aprilie 2009
chestii de imagine
ma tot uit de vreo 15 min la ecranul asta gol din fata mea si incerc sa scriu doua vorbe. nu prea reusesc pt ca sunt atatea lucruri diferite desptre care vreau sa scriu in acelasi timp, incat am senzatia ca o sa iasa un talmes-balmes din postarea asta. sau mai bine nu.
tocmai am observat, cand veneam de afara din pauza de masa, ca masina mea a mai suferit o zgarietura. de la un mester mare care a avut grija sa le faca cunostinta masinilor noastre cand a iesit din parcare. e harjaita pe partea dreapta. deci masinul lui e violent si masinii mele nu ii plac chestiile astea (e o pacifista).
asta dupa ce sapt trecuta a mai primit o zgarietura mare si lunga pe toata partea stanga. cu cheia. desi nu am facut nimic gresit, era in rand cu toate celelate 30 de masini din fata blocului, si mentionez ca parcarea nu e privata si nimeni nu are locul cumparat. nu pot sa inteleg astfel de frustrari.
ca sa nu mai zic ca cum 2 sapt cand am iesit din casa nu mi-am mai gasit masina in parcare. dupa ce am crezut cateva minute ca incep sa sufar de alzheimer (timp in care ma plimbam in susul si josul trotoarului) si ca nu mai stiu unde am parcat, mi-a dat prin cap ca s-ar putea sa o fi ridicat baietii de la supercom. si aveam dreptate.
asa ca acum, rica murdarica mai e si julita. noroc ca nu e fandosita ca altfel cine stie ce scena facea din cauza imaginii sifonate... ma intreb saptamana viitoare ce surprize mai imi face?
si apropo de imagine - de sambata am probleme de identitate. dupa ce am fost sambata la coafor, cand trec pe langa o oglinda tresar. am vrut o schimbare si m-am ales cu una... semnificativa. acum sunt in proces de a ma obisnui din nou cu mutra mea. :)
tocmai am observat, cand veneam de afara din pauza de masa, ca masina mea a mai suferit o zgarietura. de la un mester mare care a avut grija sa le faca cunostinta masinilor noastre cand a iesit din parcare. e harjaita pe partea dreapta. deci masinul lui e violent si masinii mele nu ii plac chestiile astea (e o pacifista).
asta dupa ce sapt trecuta a mai primit o zgarietura mare si lunga pe toata partea stanga. cu cheia. desi nu am facut nimic gresit, era in rand cu toate celelate 30 de masini din fata blocului, si mentionez ca parcarea nu e privata si nimeni nu are locul cumparat. nu pot sa inteleg astfel de frustrari.
ca sa nu mai zic ca cum 2 sapt cand am iesit din casa nu mi-am mai gasit masina in parcare. dupa ce am crezut cateva minute ca incep sa sufar de alzheimer (timp in care ma plimbam in susul si josul trotoarului) si ca nu mai stiu unde am parcat, mi-a dat prin cap ca s-ar putea sa o fi ridicat baietii de la supercom. si aveam dreptate.
asa ca acum, rica murdarica mai e si julita. noroc ca nu e fandosita ca altfel cine stie ce scena facea din cauza imaginii sifonate... ma intreb saptamana viitoare ce surprize mai imi face?
si apropo de imagine - de sambata am probleme de identitate. dupa ce am fost sambata la coafor, cand trec pe langa o oglinda tresar. am vrut o schimbare si m-am ales cu una... semnificativa. acum sunt in proces de a ma obisnui din nou cu mutra mea. :)
vineri, 3 aprilie 2009
viziuni diferite
Undeva relatiile se rup. Bineinteles ca nu toate, dar nu despre ele vreau sa vorbesc.
Prieteni, iubiti, colegi... oriunde intervin rupturi.
Pleci la un drum impreuna, uneori cu promisiuni mari, alteori traind pur si simplu clipa, fara sa te gandesti la vreun fel de finalitate. Uneori e vorba de sentimentul ca nu vrei sa ii mai dai drumul niciodata omului de langa tine, alteori apropierea se face pe negandite si fara sa iti dai seama cat de legata devine relatia. Si nu vorbesc doar de indragostiti, ci si de prieteni, prieteni in adevaratul sens al cuvantului. Treci prin ani, prin trairi impartasite, treci prin experiente comune. Fiecare invata ceva. Uneori te modifici. Si cel de langa tine se modifica. Cresteti separat. Intervin idealuri diferite, viziuni divergente. Dar e ok, pt ca nu trebuie sa avem cu totii acelasi punct de vedere. E ok atunci cand vorbim de lucruri marunte, dar nu de alegeri importante in viata. Pt ca altfel intervine ruptura. Nu trebuie neaparat sa se produca in timp, cum nu trebuie neaparat sa se produca brusc. Te poti la fel de bine indeparta in timp, pana cand la un moment dat trebuie sa recunosti cum stau lucrurile cu adevarat si sa iti aduni curajul sa ii pui punct, sau poate fi vorba de o situatie care da intr-o secunda lucrurile peste cap. Nu trebuie sa te certi la modul ca nu iti mai vorbesti niciodata in viata. Pur si simplu te instrainezi. Si asta cred ca se intampla atunci cand privesti diferit lucrurile esentiale ale vietii. Ramane gustul amar. Ramane regretul. Ramane dorul. Dar raman si amintirile, experientele frumoase, momentele pe care nu le-ai da pt nimic in lume.
Am pierdut acum cativa ani o prietenie de o viata si oricat am incercat, lucrurile nu s-au mai putut "lipi" la loc ca si cum nimic nu s-a intamplat. Sunt mari sanse ca in curand sa imi iau la revedere de la alt prieten bun, care a ales alte prioritati in viata. Nu e vorba de o cearta, nu e cazul de a nu ne mai vorbi. E vorba de alegeri pe care viata te forteaza sa le faci. Si probabil ca va fi cazul unei instrainari.
Pana la urma avea dreptate cine spunea ca asta e... viata! Un drum pe care intalnesti oameni, cu unii mergi impreuna la drum o vreme, pe unii ii pierzi, de altii fugi, unii iti raman alaturi. Si pana la urma e ok. E frumos oricum ar fi. E vorba de experiente si de a lua ceva din fiecare din ele.
A nu se intelege ca am de gand sa adopt o atitudine pesimista si resemnata si sa zic "gata... asta e, ce sa fac?!". Nici pe departe! Nu, nu, nu :) O sa lupt cu ruptura :)) O sa expun puncte de vedere, o sa pun la bataie "motive pentru care sa nu...", si daca nu imi iese si nu imi iese, probabil ca o sa o mai taraganez asa multa vreme. Ca doar nu credeai ca renunt asa de repede la o prietenie frumosa :) Probabil ca lucrurile nu vor mai sta la fel, dar stii vorba aia... de la teorie la practica e cale lunga si oricum, speranta nu moare asa repede!
Prieteni, iubiti, colegi... oriunde intervin rupturi.
Pleci la un drum impreuna, uneori cu promisiuni mari, alteori traind pur si simplu clipa, fara sa te gandesti la vreun fel de finalitate. Uneori e vorba de sentimentul ca nu vrei sa ii mai dai drumul niciodata omului de langa tine, alteori apropierea se face pe negandite si fara sa iti dai seama cat de legata devine relatia. Si nu vorbesc doar de indragostiti, ci si de prieteni, prieteni in adevaratul sens al cuvantului. Treci prin ani, prin trairi impartasite, treci prin experiente comune. Fiecare invata ceva. Uneori te modifici. Si cel de langa tine se modifica. Cresteti separat. Intervin idealuri diferite, viziuni divergente. Dar e ok, pt ca nu trebuie sa avem cu totii acelasi punct de vedere. E ok atunci cand vorbim de lucruri marunte, dar nu de alegeri importante in viata. Pt ca altfel intervine ruptura. Nu trebuie neaparat sa se produca in timp, cum nu trebuie neaparat sa se produca brusc. Te poti la fel de bine indeparta in timp, pana cand la un moment dat trebuie sa recunosti cum stau lucrurile cu adevarat si sa iti aduni curajul sa ii pui punct, sau poate fi vorba de o situatie care da intr-o secunda lucrurile peste cap. Nu trebuie sa te certi la modul ca nu iti mai vorbesti niciodata in viata. Pur si simplu te instrainezi. Si asta cred ca se intampla atunci cand privesti diferit lucrurile esentiale ale vietii. Ramane gustul amar. Ramane regretul. Ramane dorul. Dar raman si amintirile, experientele frumoase, momentele pe care nu le-ai da pt nimic in lume.
Am pierdut acum cativa ani o prietenie de o viata si oricat am incercat, lucrurile nu s-au mai putut "lipi" la loc ca si cum nimic nu s-a intamplat. Sunt mari sanse ca in curand sa imi iau la revedere de la alt prieten bun, care a ales alte prioritati in viata. Nu e vorba de o cearta, nu e cazul de a nu ne mai vorbi. E vorba de alegeri pe care viata te forteaza sa le faci. Si probabil ca va fi cazul unei instrainari.
Pana la urma avea dreptate cine spunea ca asta e... viata! Un drum pe care intalnesti oameni, cu unii mergi impreuna la drum o vreme, pe unii ii pierzi, de altii fugi, unii iti raman alaturi. Si pana la urma e ok. E frumos oricum ar fi. E vorba de experiente si de a lua ceva din fiecare din ele.
A nu se intelege ca am de gand sa adopt o atitudine pesimista si resemnata si sa zic "gata... asta e, ce sa fac?!". Nici pe departe! Nu, nu, nu :) O sa lupt cu ruptura :)) O sa expun puncte de vedere, o sa pun la bataie "motive pentru care sa nu...", si daca nu imi iese si nu imi iese, probabil ca o sa o mai taraganez asa multa vreme. Ca doar nu credeai ca renunt asa de repede la o prietenie frumosa :) Probabil ca lucrurile nu vor mai sta la fel, dar stii vorba aia... de la teorie la practica e cale lunga si oricum, speranta nu moare asa repede!
joi, 2 aprilie 2009
miercuri, 1 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)