deci... asa

ca prima zi de primavara. asa ma simt azi. stiti de care zic, nu? ziua aia perfecta, pe care o simti in fiecare vena. ziua aia in care in sfarsit poti lua gecuta aia mai subtire si esarfa in loc de fular. cand e soare soare si apare un pic de verde timid in peisaj, si miroase pamantul. prima zi adevarata dupa iarna. parca si oamenii sunt mai multi pe strada, pe jos, atunci. e ziua aia plina de optimism. ca atunci cand ai senzatia de un nou inceput. ca atunci cand te duci la un job nou. dar nu in prima zi (pt ca atunci ai mai multe emotii), ci ca atunci cand te duci deja cam de o sapt, ai descoperit ca ai oameni faini in jur, ca atunci cand totul e nou si ai de invatat si ai dorinta sa te implici si sa faci si sa iasa bine. prima zi de primavara, ca o explozie de energie.

asa ma simt.
nu stiu de ce anume. nu schimb jobul (nu mai e cazul, ca mai am doar o luna pana la concediu), inca nu a venit ziua aia de primavara, nu miroase pamantul. si cu toate astea, eu asa ma simt. poate e si de la energia celor din jurul meu. sau poate e de la faptul ca de la inceputul anului toate mi-au mers din plin. sau poate amandoua combinate.
am senzatia ca anul asta o sa fie un an f bun pt mine. e un sentiment f puternic si sunt sigura ca asa va fi. ca atunci cand ai siguranta unui fapt dar nu o poti baza pe nimic. cunosti sentimentul? nu stiu cum, dar lucrurile s-au aranjat atat de frumos, in orice situatie pe care am intalnit-o. pentru prima data in viata am simtit ca am si eu noroc (de obicei sunt ghinionista, si daca nu ghinionista, in mod sigur nu norocoasa). imi place postura asta de norocos :) poate ramane destul de mult pe langa mine. sper :) nu am gasit nicio comoara sau ceva, din contra, parca s-a spart sacul :)) dar chiar si asa... e f bine! cumva.

deci cum... cu soarele in ochi de dimineata. cu o cafea care miroase bine. cu un dus si un parfum care miroase foooaaarte binneeee. cu blugii cu banda elastica :), camasa alba, esarfa colorata, conversi si jeaca de piele. geanta de postas. fucsia [ce-mi place sa ma dau cocon :)))]. cu mers cu masina pana intr-un punct, parcat si apoi mers pe jos, la plimbare, intr-o companie buna. cu baut de o cafea cu lapte intr-o cafenea la bulevard :), cu intalniri in care sa punem la cale un proiect misto, cu idei claie peste gramada. cu plimbat apoi prin fata vitrinelor. [parca vad... imi zambeste o bluza f tare si apoi ma intorc si cumpar un body cu ratuste galbene :)]. cu plimbat asa, pe strazi, singura, doar cu soarele in cap si cu pamantul mirositor in nari. cu niste pagini citite pe o banca in parc. cu o bere si o tigara intr-un pub (stiu ca nu e voie, dar pe cuvant ca simt nevoia de lucruri interzise, fara sa ma intrec cu gluma). relaxat.
deci... asa. asa va fi prima zi de primavara adevarata. si daca ma prinde la job, nu conteaza. imi iau liber. daca sunt deja in concediu... si mai bine! am toata libertatea!

"stati jos, va rog!"

stiti cand am zis ca am mers pe jos? ei, de atunci am circulat numai cu tramvaiul sau metroul. a fost un exercitiu placut, mai ales ca incepusem sa uit cum e. ideea e ca mi-a placut sa ma uit la oameni, ca fiecare avea treaba si mergea undeva, ca era agitatie si viata multa. acum, trebuie sa recunosc, mi-e tare dor de masinuta mea si sa conduc, asa ca de luni imi reiau activitatea normala :)
ce vroiam de fapt sa zic... si ieri si azi oamenii mi-au oferit locul. :) nu mi s-a mai intamplat asta niciodata! :) si mi-a placut sa vad ca oamenii, cu toate problemele lor, inca mai pot fi draguti si atenti la ceilalti. nu stiu exact cum s-a potrivit asta cu teoria mea ca tb sa fug din tara, dar in fine :)
si e clar ca, in ciuda faptului ca eu inca am o imagine in care burta mea nu e chiar asa de mare, se vede foarte usor. poate fi de vina si faptul ca geaca incepe sa ramana micuta si se muleaza destul de bine pe rotunjimi :)

nr: randuri scrise intre 3 tel, un mail, un deadline si tot felul de alte aranjamente pt sedinta foto. dar macar scap. cine stie, poate asta e ultimul cover pe care il mai fac de acum in mult timp :)

leapsa II

si fiindca eram datoare cu o leapsa de la inaki, iata...

Daca as fi
o luna: as fi o luna plina (trebuie neaparat sa fie calendaristica?)
o zi a saptamanii: vineri
o parte a zilei: dupa-amiaza
o directie: ar fi una intr-o bifurcatie
o planeta: Luna
un film: Before Sunrise (sau After, nu ma pot hotara)
un lichid: apa
o piatra: pretioasa :)
un tip de vreme: primavaratica, inainte de ploaie
un instrument muzical: vioara
o emotie: bucurie
un sunet: fosnet
un element: apa
un cantec: enjoy the ride
o carte: complicata
un scriitor: talentat :)
un personaj de fictiune: Micul Print
un oras: Londra
o aroma: de mar copt
o culoare: verde
un material: in
un cuvant: nu pot, e prea restrictiv
o parte a corpului: ochii
o expresie a fetei: zambet
un personaj de desene animate: pfuuuu, imi plac atatea si fiecare are ceva, incat nu pot alege
o forma geometrica: cerc
un numar: 2
un mijloc de transport: tren
o haina: pot sa zic tenesi, chiar daca nu sunt haine?

let in snow

de cand cu zapada, masina mea a ramas acasa. adica de ieri. destul de ciudat... cum, sa merg doar eu la munca si ea sa ramana acasa? hmmm... in fine, dupa ce nu am reusit sa o scot de unde e cocotata, am luat pana la urma un taxi (era deja cu 20 de min peste ora la care trebuia sa fiu la munca si inca eram in parcare, acasa), iar aseara am luat-o pe jos. doamne cat mi-a placut! era atat de placut afara, fara sa fie deloc frig, ningea f linistit... era perfect!
mai nasol a fost ca dupa ce am facut 10 pasi, cred, de la iesirea din firma, era sa dea unul cu masina peste noi. i-a patinat, nu o mai putea controla si nu se oprea. si era jeep. si eu ajunsesem cu mainile pe bord-ul masinii si rotile tot se miscau. nu stiu cum am reusit sa fac pasul norocos, nu stiu cine m-a tras... dar m-am speriat groaznic. nu pe moment. dupa vreo 2 min, cand mi-am dat seama cat de aproape fusese ala de mica mea. in fine, am tras 3 guri de aer zdravene si am luat-o mai departe la picior.
nu stiu cum, dar am reusit sa ma duc pana acasa pe jos. din lacul tei pana in iancului. nu e vreo realizare in mod normal, dar eu mai nou obosesc destul de usor. nu mi-a fost frig deloc. iar zapada stralucea atat de frumos si pasii mei scartaiau, incat nu a mai contat nimic. nu promit sa repet experienta si azi, cel putin nu pe o distanta de genul, dar mi-a placut. o sa apelez in schimb la metrou, si plimbarea o las pt mai tarziu. trebuie sa vizitez si casutele, vecinele mele de peste drum, nu? doar sunt asa fericite de cand sunt albe cu totul, incat nu pot rata!

pornind de la bicicleta

ma intreaba azi un coleg... "daca ar fi piste ca lumea de biciclisti, ai merge cu bicicleta?". normal ca as merge! si mi-ar placea chiar foarte tare! daca ar fi piste cum trebuie. si daca ar fi peste tot, sa nu fiu nevoita sa fac slalom printre pietoni sau sa ma trezesc cu claxonul unei masini undeva la fundul meu. mai ales acum ca vine vremea frumosa, mi-ar placea la nebunie sa ma sui pe o bicla frumusica si curata. poate si cu un cosulet in care sa pun una alta? imi place f tare sa conduc, dar mi-ar placea primavara, cand miroase aerul a proaspat si a verde, sa ma pot sui pe bicicleta si sa profit de soare si zumzet si aer nou.
facand abstractie ca probabil in martie numai pe bicicleta nu m-as mai putea sui, oricum ramane certitudinea ca nu sunt piste. Iar unde sunt, se plimba lumea pe ele de parca mai rau sunt atrasi de liniile galbene. "ia uite! un traseu mai liber, doar pt noi!". gresit!
ma rog, ce pretentii sa am sa respecte oamenii culoarul cand noi nu suntem in stare de cele mai simple gesturi de bun simt? de ce sa stam numai pe partea dreapta a scarii rulante la metrou, cand putem sa nu ne imbulzim si sa o ocupam pe toata? si ce daca poate cineva se grabeste? da un cot si pana la urma trece el cumva! sau aruncatul hartiilor pe strada si multe, multe altele.

si mai am o marturisire (asta trebuia sa fie un post scurt, dar acum m-am starnit si mi-am adus aminte de asta). de ceva timp, cred ca de prin noiembrie, ceva se schimba in modul meu de a privi lucrurile. nu stiu daca e o pasa, o dezamagire de moment, sau e ceva permanent. cert este ca privesc altfel plecatul din tara. eu eram 100% impotriva acestui lucru. imi era imposibil sa imi imaginez ca as putea trai despartita de mii de km de ai mei sau de prieteni. si nicio motivatie financiara nu m-ar fi putut face sa vad lucrurile altfel. ei imi curg prin vene si in continuare cred ca asta ar fi obstacolul major. ce m-a facut insa sa imi schimb usor usor viziunea, cred ca pe nestiute, a fost nesimtirea, prostia si rautatea pe care o vad peste tot. lipsa de bun simt. indobitocirea. au inceput sa ma deranjeze foarte, foarte tare. nu imi place ca recunosc discursul asta si la un personaj care imi e f antipatic, dar asta e. si altceva care m-a influentat f tare a fost gandul ca poate la un moment dat copilul meu va gandi ca mine "de ce a trebuit sa ma nasc aici?".

scott

il stiti pe baiatul asta? mie mi-a facut Adi cunostinta cu el. Scott D. Davis. are mai multe piese de genul. mie mi-a placut.

leapsa (I)

am vazut ca am primit o leapsa. promit sa o preiau. nu uit :)

si acum... sa ne jucaaaaaammmm!

ziceam ca o sa va arat ceva. preocupari de-ale mele din ultima vreme... ce sa zic :)
se iau 3 rame foto colorate (pt Daria / Ema); se ia sablonul in forma de peste, floare, steluta [nu sunt chiar atat de talentata, tb sa recunosc :)] se traseaza detaliile cu creionul, se scot acuarelele si pensulele; se coloreaza foaia A4; se usuca desenele si se pun in rama. acum se asteapta gasirea locului potrivit pt ele. :)
am gresit doar ca am uitat sa iau in calcul si latimea ramei, asa ca la unele se vede tot chenarul, la altele nu. eee... mai conteaza?

23 - 12. dec - ian

am revenit. un pic ciudat, ce sa zic... nu blogul. revenirea. nu stiu de ce nu am mai avut chef de scris. revin si zic... cred ca prea multa relaxare dauneaza grav blogului :) in fine, incerc sa reintru in ritmul normal. nu stiu de ce nu prea imi iese. ma gandesc ca mai am un pic si intru din nou in concediu. de data asta unul prelungit. nici despre asta nu stiam ce parere sa am. imi era frica pana acum ca o sa innebunesc stand in casa. dar mi-am dat eu seama ca am revenit la job fara nici o placere (deci clar din punctul asta de vedere nu am nicio pierdere) si mi mi-am mai dat seama ca nu m-as plictisi deloc daca as "sta acasa". as avea eu undeva de mers si ceva de facut zilnic. asa ca de abia astept!

ce sa mai spun... am avut aproape 3 sapt libere si o ruptura destul de mare. am avut timp sa stau de-a binelea. timp sa ma plimb. timp sa ma distrez. 0 stres. asta mi-a placut cel mai mult :) am mers la ai mei, m-am intors in bucurestiul mocirlos. m-am plimbat pe strazi, asa la picior, chiar daca am obosit ceva, tb sa recunosc. am jucat carti pana seara tarziu. am mancat prajituri bune bune de la Agapitos. am mers cu metroul si cu troleul. :)) mi s-a stricat frigiderul fix pe 23 dec. nici azi nu a venit piesa de schimb de la producator. asa ca ciau cam la orice, inclusiv bunatatilor de la mama. m-am culcat tarziu si m-am trezit numai pe la 10-11 (total neobisnuit pt mine).

si da, am inceput sa ne ocupam serios de tot ce inseamna "dotarea" Dariei (sau Emei - tot nu m-am hotarat; parca incepe sa imi placa iar Ema. poate cu 2 m???). am luat patutul rosu rosu :)) ultimul din raft, din ultimul stoc adus in magazin :)). covorul plin de flori si cercuri in toate culorile! urmeaza comoda albastra si tapetul in dungi colorate (rosii, galbene, verzi si albastre). o sa fie multa multa veselie acolo. am facut rost de carut. am luat salteluta si masa de infasat. am luat chiar si niste "jucarii". ma rog, 10 marionete colorate, de pus pe fiecare deget de la mana. sunt dragute :) am umblat o gramada sa prospectam piata. si parca tot mai sunt o graaaaaamadaaaaa de facut.
dar, ce e cel mai important... m-am indragostit rau de ea :) o iubesc de ma c*c pe mine! ii stiu deja programul, o simt ca lumea cand se misca, unde pun mana loveste si ea, stam de vorba si ii place, ascultam muzica noastra si ii place (a dat roade cultura muzicala pe care i-am facut-o, ca reactioneaza la ce imi place mie :)). cateodata rad de ea si incep sa dansez dar in asa fel incat sa simta :)) sunt curioasa ce o fi in capul ei atunci, ca nu se clinteste! :) n-am luat prea multe kg. fetele zic ca se vede decat tzuguiul :) ma gandesc in orice clipa la ea si as sta numai cu mainele pe burta sa ii prind fiecare miscare si ea sa stie ca sunt acolo.:) nu prea imi convine ca ma cam doare spatele cateodata si pozitiile de dormit s-au micsorat drastic, la 2. eu care rascoleam tot patul si ma rotocoleam in toate pozitiile. inca incerc sa ma adaptez la asta.

ahh, sa va arat ceva... dar intr-un post separat! :)