de cand cu zapada, masina mea a ramas acasa. adica de ieri. destul de ciudat... cum, sa merg doar eu la munca si ea sa ramana acasa? hmmm... in fine, dupa ce nu am reusit sa o scot de unde e cocotata, am luat pana la urma un taxi (era deja cu 20 de min peste ora la care trebuia sa fiu la munca si inca eram in parcare, acasa), iar aseara am luat-o pe jos. doamne cat mi-a placut! era atat de placut afara, fara sa fie deloc frig, ningea f linistit... era perfect!
mai nasol a fost ca dupa ce am facut 10 pasi, cred, de la iesirea din firma, era sa dea unul cu masina peste noi. i-a patinat, nu o mai putea controla si nu se oprea. si era jeep. si eu ajunsesem cu mainile pe bord-ul masinii si rotile tot se miscau. nu stiu cum am reusit sa fac pasul norocos, nu stiu cine m-a tras... dar m-am speriat groaznic. nu pe moment. dupa vreo 2 min, cand mi-am dat seama cat de aproape fusese ala de mica mea. in fine, am tras 3 guri de aer zdravene si am luat-o mai departe la picior.
nu stiu cum, dar am reusit sa ma duc pana acasa pe jos. din lacul tei pana in iancului. nu e vreo realizare in mod normal, dar eu mai nou obosesc destul de usor. nu mi-a fost frig deloc. iar zapada stralucea atat de frumos si pasii mei scartaiau, incat nu a mai contat nimic. nu promit sa repet experienta si azi, cel putin nu pe o distanta de genul, dar mi-a placut. o sa apelez in schimb la metrou, si plimbarea o las pt mai tarziu. trebuie sa vizitez si casutele, vecinele mele de peste drum, nu? doar sunt asa fericite de cand sunt albe cu totul, incat nu pot rata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu