noaptea trecuta m-a trezit ploaia. nu mai stiu exact ce turuia, dar era repede, repede. am incercat sa nu adorm, sa stau putin sa o ascult, dar nu stiu cum face ce face ca si mai bine ma adoarme de fiecare data. si mereu dorm mai bine si mai adanc cand vine ea. nu stiu cat si-a facut de cap, dar dimineata mi-am dat seama ca a luat la rand toate ferestrele si a intrat in casa prin geamurile deschise. a stropit pervazele, a udat canapeaua, a imbibat hainele deabia spalate si a lasat un aer rece cand s-a oprit. mi-a placut :)
azi iar am multa treaba, dar macar am dormit bine, asa ca am bateriile incarcate.
vineri, 29 mai 2009
joi, 28 mai 2009
hit the road
am un chef nebun sa fac o calatorie afara din oras. cu masina sau cu trenul. oricare din ele imi suna foarte, foarte bine. cred ca si daca ma iei din pat la 12 noaptea si imi spui hai sa mergem, eu merg.
si asa era sa ma nasc in masina, de nu a mai stiut saracu' tata cum sa ajunga mai repede inapoi in oras :) cred ca de asta imi place atat de mult. si nici macar nu conteaza ce si cum... cateodata am chef sa plec eu singura, sa conduc mult, altadata prefer locul din dreapta... sa ma descalt, sa ma sui cu picioarele pe bord sau sa stau crucis, si cu ochii fixati pe geam. de multe ori cand plec undeva ma entuziasmeaza mai mult ideea de drum decat destinatia in sine. uneori am chef sa rad si sa vorbesc mult, dar sunt si dati in care daca tac, inseamna ca asa vreau eu, sa nu scot un sunet, sa nu fiu atenta decat la drum, cu mintea plina de orice ganduri vreau eu. si atunci trebuie sa fiu lasata in pace, sa nu mi se vorbeasca. poate fi dimineata devreme, cand toate par proaspete, poate fi dupamiaza, dar sa nu ma lesine caldura, insa cel mai bine e cand apune soarele. imi place la nebunie lumina de apus, natura, satele si drumul in lumina asta. iar cand deja se insereaza, e deja altceva!
si la fel de mult am chef sa merg cu trenul. tin minte ca la un moment dat, cand eram mica, atata ce am plans ca eu vreau sa merg cu trenul incat pana la urma, numai sa scape de gura mea, maita mea a preferat sa se imbrace si sa ma duca la o plimbare cu trenul. nu am mers mult... o statie :) dar a fost suficient. imi placea sa astept trenul care ma va duce dupa aia mai departe. mereu imi era frica ca va pleca si eu nu o sa apuc sa ma sui, iar cand in sfarsit urcam si se punea in miscare, eram cea mai fericita! imi place zgomotul rotilor pe sine, imi place leganatul, imi place suieratul trenului si derularea imaginilor pe geam. in liceu mergeam cu trenul la mare, in facultate mergeam cu trenul numai sa ma intalnesc cu el. in iarna am facut un drum lung cu trenul, pana in alta tara. si cat o sa pot eu sa ma plimb de colo, colo, mereu o sa gasesc o cale sa mai ma duc si cu trenul.
nu stiu unde tot vreau eu sa ajung si de ce simt drumurile ca o parte din mine. dar pe cat imi place mie sa fiu in mijlocul iuresului de oameni, pe atat simt nevoia sa ma duca un drum departe de ei din cand in cand. si daca iuresul ma calmeaza, drumurile ma incinta!
si asa era sa ma nasc in masina, de nu a mai stiut saracu' tata cum sa ajunga mai repede inapoi in oras :) cred ca de asta imi place atat de mult. si nici macar nu conteaza ce si cum... cateodata am chef sa plec eu singura, sa conduc mult, altadata prefer locul din dreapta... sa ma descalt, sa ma sui cu picioarele pe bord sau sa stau crucis, si cu ochii fixati pe geam. de multe ori cand plec undeva ma entuziasmeaza mai mult ideea de drum decat destinatia in sine. uneori am chef sa rad si sa vorbesc mult, dar sunt si dati in care daca tac, inseamna ca asa vreau eu, sa nu scot un sunet, sa nu fiu atenta decat la drum, cu mintea plina de orice ganduri vreau eu. si atunci trebuie sa fiu lasata in pace, sa nu mi se vorbeasca. poate fi dimineata devreme, cand toate par proaspete, poate fi dupamiaza, dar sa nu ma lesine caldura, insa cel mai bine e cand apune soarele. imi place la nebunie lumina de apus, natura, satele si drumul in lumina asta. iar cand deja se insereaza, e deja altceva!
si la fel de mult am chef sa merg cu trenul. tin minte ca la un moment dat, cand eram mica, atata ce am plans ca eu vreau sa merg cu trenul incat pana la urma, numai sa scape de gura mea, maita mea a preferat sa se imbrace si sa ma duca la o plimbare cu trenul. nu am mers mult... o statie :) dar a fost suficient. imi placea sa astept trenul care ma va duce dupa aia mai departe. mereu imi era frica ca va pleca si eu nu o sa apuc sa ma sui, iar cand in sfarsit urcam si se punea in miscare, eram cea mai fericita! imi place zgomotul rotilor pe sine, imi place leganatul, imi place suieratul trenului si derularea imaginilor pe geam. in liceu mergeam cu trenul la mare, in facultate mergeam cu trenul numai sa ma intalnesc cu el. in iarna am facut un drum lung cu trenul, pana in alta tara. si cat o sa pot eu sa ma plimb de colo, colo, mereu o sa gasesc o cale sa mai ma duc si cu trenul.
nu stiu unde tot vreau eu sa ajung si de ce simt drumurile ca o parte din mine. dar pe cat imi place mie sa fiu in mijlocul iuresului de oameni, pe atat simt nevoia sa ma duca un drum departe de ei din cand in cand. si daca iuresul ma calmeaza, drumurile ma incinta!
miercuri, 20 mai 2009
si asta si aia si ailalta
nu stiu ce se intampla, dar de cateva zile sunt foarte linistita si asta imi da o stare generala de bine. nimic nu ma deranjeaza (sau cel putin nu atat de tare incat sa imi strice dispozitia). nebuniile par ca s-au refugiat undeva intr-un colt ascuns din capul meu si nimic nu ma tulbura. am avut tentatia sa le scormonesc, dar cred ca le e bine acolo, ca nici un gand menit sa le testeze nu a fost in stare sa le readuca cu forta pe care uneori o prind. si mi-e bine si mie cu ele acolo inghesuite.
am ras mult, am stat mult la aer, am stat putin in casa. m-am intalnit pe indelete cu oameni dragi, am vorbit sau am ascultat mult.
am fost ieri la un eveniment in care sunt implicati si studentii de la design, si mi-a placut tare mult sa le vad fetele tinere care ascund idei inteligente. design pt urmatorii 90 de ani! "adica pt copii si nepotii vostri" zicea un nene. mie asta chiar mi se pare un exercitiu de imaginatie! cred ca ar merita sa il fac si eu, macar asa, ca idee. am primit si o carte de design foarte draguta, cu fotografii din toata lumea care surprind ceea ce au caracterizat ei ca fiind "stil la malul marii". foarte frumos! mi-as face un tablou numai din paginile cartuliei aleia! plus ca mi-a trezit apetitul pentru o dupamiaza la plaja. dar o plaja din aia fara alti oameni pe ea, o plaja invecinata cu o apa limpede limpede si racorita de un vanticel bland. si multa multa balaceala! ah, de abia astept! e prima oara pe anul asta cand simt dorul de mare!
si apoi am fost la o terasa tare draguta cu ina, departe de tot ce inseamna birou. m-am uitat la doua pise nebune care se tot alergau prin curticica aia si se tot suiau prin vita de vie si nu mai puteam de ele... imi venea sa le trag de mustatile alea macar sa stiu de ce au ochii aia mirati tot timpul :) deci eu nu mai pot fara un catel! sau macar un alt animalut al meu, sa il am mereu in casa cu mine! si ce daca moare? stiu ce inseamna, dar nici fara nu mai pot. o sa plang iar rau de tot, o sa ma gandesc numai la asta, dar si pana atunci, cand e el mic de tot si roade cartile pana la cotor, si face pipi in casa si cum doarme!!! offfffffffffffff !!!!!!
si nici macar canar nu mi-am gasit! unde gasesc si eu un crescator sa imi dea un canar galben?
am inceput sa citesc si o carte noua, care cred eu ca o sa imi placa. Asa am eu senzatia :)
au inflorit si bujorii si cat de mult am astept eu asta, uite ca nici pana acum nu mi-am pus un buchet in vaza! dar si teii incep sa prinda forta :) sa vezi acum stranuturi!
ah , da... si mi-am aliniat tricourile, si am scos fustele la inaintare, si scot si pantalonii de in de prin fundul dulapului si azi rascolesc dupa papuci de vara ca ar trebui sa mai ies si eu din tenesi. si vreau culori multe si haine subtiri.
si mi-am luat si un trandafir din ala mic mic, si l-am pus si pe el la celelalte flori, si am luat si un ghiveci si sambata il desenez.
si am facut cunostinta si cu un om mic de 3 saptamani. :) nu prea vede el bine si face ca poneiul dar e dragut :) asa dragut o sa am si eu. :)
am ras mult, am stat mult la aer, am stat putin in casa. m-am intalnit pe indelete cu oameni dragi, am vorbit sau am ascultat mult.
am fost ieri la un eveniment in care sunt implicati si studentii de la design, si mi-a placut tare mult sa le vad fetele tinere care ascund idei inteligente. design pt urmatorii 90 de ani! "adica pt copii si nepotii vostri" zicea un nene. mie asta chiar mi se pare un exercitiu de imaginatie! cred ca ar merita sa il fac si eu, macar asa, ca idee. am primit si o carte de design foarte draguta, cu fotografii din toata lumea care surprind ceea ce au caracterizat ei ca fiind "stil la malul marii". foarte frumos! mi-as face un tablou numai din paginile cartuliei aleia! plus ca mi-a trezit apetitul pentru o dupamiaza la plaja. dar o plaja din aia fara alti oameni pe ea, o plaja invecinata cu o apa limpede limpede si racorita de un vanticel bland. si multa multa balaceala! ah, de abia astept! e prima oara pe anul asta cand simt dorul de mare!
si apoi am fost la o terasa tare draguta cu ina, departe de tot ce inseamna birou. m-am uitat la doua pise nebune care se tot alergau prin curticica aia si se tot suiau prin vita de vie si nu mai puteam de ele... imi venea sa le trag de mustatile alea macar sa stiu de ce au ochii aia mirati tot timpul :) deci eu nu mai pot fara un catel! sau macar un alt animalut al meu, sa il am mereu in casa cu mine! si ce daca moare? stiu ce inseamna, dar nici fara nu mai pot. o sa plang iar rau de tot, o sa ma gandesc numai la asta, dar si pana atunci, cand e el mic de tot si roade cartile pana la cotor, si face pipi in casa si cum doarme!!! offfffffffffffff !!!!!!
si nici macar canar nu mi-am gasit! unde gasesc si eu un crescator sa imi dea un canar galben?
am inceput sa citesc si o carte noua, care cred eu ca o sa imi placa. Asa am eu senzatia :)
au inflorit si bujorii si cat de mult am astept eu asta, uite ca nici pana acum nu mi-am pus un buchet in vaza! dar si teii incep sa prinda forta :) sa vezi acum stranuturi!
ah , da... si mi-am aliniat tricourile, si am scos fustele la inaintare, si scot si pantalonii de in de prin fundul dulapului si azi rascolesc dupa papuci de vara ca ar trebui sa mai ies si eu din tenesi. si vreau culori multe si haine subtiri.
si mi-am luat si un trandafir din ala mic mic, si l-am pus si pe el la celelalte flori, si am luat si un ghiveci si sambata il desenez.
si am facut cunostinta si cu un om mic de 3 saptamani. :) nu prea vede el bine si face ca poneiul dar e dragut :) asa dragut o sa am si eu. :)
vineri, 15 mai 2009
afacerea "paturica"
am iesit, ca de obicei, in pauza de masa. acelasi loc, nu prea frumos deloc, aceeasi oameni, si ei la fel. dar macar ies din vagauna, si oricum era prea frumos afara sa nu profit de asta.
si pt ca tot nu aveam ce face m-am gandit sa ma pun la curent cu "expeditia" oanei, asa ca am sunat-o. la fix pt a nu intelege ce vroia mamaita care a aparut deodata la masa noastra de la terasa, si de ce se uita adriana asa chioras la ea. "am nimerit bine?", "?! nu stiu, unde trebuia sa ajungeti?", "pai o stiu pe domnisoara" (adica pe mine), "alex, ai vreo intalnire aici?:))"
noroc ca a venit chelnarul care i-a explicat mamaitei ca paturile se vand inauntru, nu pe terasa.
"paturile??", "da, paturile. au venit unii si vand scaune de masaj si paturi anti-reumatism". :))) "8 milioane patura, va vine sa credeti? si uite asa, de ieri vin incontinuu mosi si babe si pleaca cu bratul plini de paturi anti-reumatism. si costa 8 milioane patura!!", ne explica chelnarul.
si intr-adevar, o ora cat am stat acolo, doi cate doi, veneau seniorii si plecau cu paturile maldar. :)) mie una mi s-a parut dintr-un film. ziceai ca e dintr-o scena de contrabanda ceva. o babuta statea la colt si se tot invartea nervoasa. ne-am gandit noi ca e tot pt paturi acolo, si asa era. s-a calmat cand i-a venit prietena si au intrat amandoua in restaurant sa-si ia paturile. cand a plecat era deja fericita.
adriana, om de vanzari :) aprofundeaza problema cu dl. chelnar. "si voua ce v-a iesit la treaba asta?", "pai aia de la firma le-au dat la pensionari sa si manance. ce crezi ca sunt prosti? stiu cum sa-si vanda marfa. le-au dat o friptura si aia au plecat cu paturile de 8 milioane".
rasu-i ras, dar mi se pare incredibil cum niste amarati care se plang de pensiile lor dau 8 milioane pe niste paturi (cica anti-reumatice). cum naibii ar putea fi anti-reumatice? da, or fi ele pufoase, dar totusi!! si cu ce inima ii prostesti?
si totusi nu inteleg de unde pana unde ma stia pe mine mamaita aia.
diseara ma duc la motoare si sigur nu dau de seniori cu paturi pe acolo.
eu am zis ca am chef de scris azi si pt asta e posibil sa notez si cele mai tampite observatii.
si pt ca tot nu aveam ce face m-am gandit sa ma pun la curent cu "expeditia" oanei, asa ca am sunat-o. la fix pt a nu intelege ce vroia mamaita care a aparut deodata la masa noastra de la terasa, si de ce se uita adriana asa chioras la ea. "am nimerit bine?", "?! nu stiu, unde trebuia sa ajungeti?", "pai o stiu pe domnisoara" (adica pe mine), "alex, ai vreo intalnire aici?:))"
noroc ca a venit chelnarul care i-a explicat mamaitei ca paturile se vand inauntru, nu pe terasa.
"paturile??", "da, paturile. au venit unii si vand scaune de masaj si paturi anti-reumatism". :))) "8 milioane patura, va vine sa credeti? si uite asa, de ieri vin incontinuu mosi si babe si pleaca cu bratul plini de paturi anti-reumatism. si costa 8 milioane patura!!", ne explica chelnarul.
si intr-adevar, o ora cat am stat acolo, doi cate doi, veneau seniorii si plecau cu paturile maldar. :)) mie una mi s-a parut dintr-un film. ziceai ca e dintr-o scena de contrabanda ceva. o babuta statea la colt si se tot invartea nervoasa. ne-am gandit noi ca e tot pt paturi acolo, si asa era. s-a calmat cand i-a venit prietena si au intrat amandoua in restaurant sa-si ia paturile. cand a plecat era deja fericita.
adriana, om de vanzari :) aprofundeaza problema cu dl. chelnar. "si voua ce v-a iesit la treaba asta?", "pai aia de la firma le-au dat la pensionari sa si manance. ce crezi ca sunt prosti? stiu cum sa-si vanda marfa. le-au dat o friptura si aia au plecat cu paturile de 8 milioane".
rasu-i ras, dar mi se pare incredibil cum niste amarati care se plang de pensiile lor dau 8 milioane pe niste paturi (cica anti-reumatice). cum naibii ar putea fi anti-reumatice? da, or fi ele pufoase, dar totusi!! si cu ce inima ii prostesti?
si totusi nu inteleg de unde pana unde ma stia pe mine mamaita aia.
diseara ma duc la motoare si sigur nu dau de seniori cu paturi pe acolo.
eu am zis ca am chef de scris azi si pt asta e posibil sa notez si cele mai tampite observatii.
nimic grav
presimt ca azi va trece timpul foarte greu. nu ma pot concentra la nimic, nu ma pot ocupa de detalii "administrative". am chef sa scriu, dar nu prea mai am ce. imi sta gandul la soare, la hoinareli, la ras si la bine. iar am o gramada de energie si nu am ce face cu ea. stau aici la birou si de abia astept sa plec. m-am gandit... zic ca ma duc la un eveniment si plec mai devreme.
mi-e dor sa ma duc la cules de toporasi in padure, mi-e dor de tot ce inseamna aer liber fara limita de timp.
asa ce m-am plictisit de lucrurile astea care par trase la indigo in fiecare zi!! deci nu mai pot! as face ceva diferit zi de zi, as vorbi cu oameni tineri si inteligenti, mi-ar placea sa ma contrazic acum cu cineva si sa argumentez si sa argumentez, si sa incerc sa conving, nu stiu, ceva provocator. parca imi sta mintea si asta ma dispera!
nu stiu de ce nu am fost si eu in stare sa am un talent deosebit... sa desenez minunat, sa dansez hotarat, sa fiu o actrita ciudata, sa spun povesti, sa fac costume, nu stiu, dar un talent deosebit. totul e foarte obisnuit. ce pacat!
dar am noroc de un cer senin, de un soare bland si de un vanticel dragut, asa ca nimic nu e prea grav astazi.
mi-e dor sa ma duc la cules de toporasi in padure, mi-e dor de tot ce inseamna aer liber fara limita de timp.
asa ce m-am plictisit de lucrurile astea care par trase la indigo in fiecare zi!! deci nu mai pot! as face ceva diferit zi de zi, as vorbi cu oameni tineri si inteligenti, mi-ar placea sa ma contrazic acum cu cineva si sa argumentez si sa argumentez, si sa incerc sa conving, nu stiu, ceva provocator. parca imi sta mintea si asta ma dispera!
nu stiu de ce nu am fost si eu in stare sa am un talent deosebit... sa desenez minunat, sa dansez hotarat, sa fiu o actrita ciudata, sa spun povesti, sa fac costume, nu stiu, dar un talent deosebit. totul e foarte obisnuit. ce pacat!
dar am noroc de un cer senin, de un soare bland si de un vanticel dragut, asa ca nimic nu e prea grav astazi.
joi, 14 mai 2009
cand nu mi-e somn
- eu nu stiu cand, dar la un moment dat au inceput sa ma incurce mainile cand dorm.
- cum adica sa te incurce?
- pai asa, nu le gasesc locul. cred ca mi-au crescut.
- hi, hi. ce ar fi maine cand ne trezim sa fie peste tot plin de mainile tale... si la baie, si la bucatarie, si sa nu mai stii de pe unde sa le aduni? sau sa-ti creasca mai lungi decat picioarele si sa le tarai dupa tine?
- off, tu razi si pe mine ma enerveaza ca nu imi gasesc locul.
- stai ca iti arat eu. deci... iei mana, o intinzi asa sub cap, asa...,, acum pui perna peste ea, asa, acum capul, si gata! si eu tot asa dorm. o sa dormi si tu linistit asa cum zic eu.
- au, au, au!
- ei au, au! e foarte bine asa cum spun eu :)
- dar nu pot sa stau asa... uite, stau altfel.
- nu sta asa ca o sa scoti zgomote noaptea!
- prea tarziu, m-am asezat.
...
- auzi?
- ce?
- zgomotul ala!
- ... te duci tu?
- eu? unde?
- cred ca am lasat sa curga apa la baie.
- nu ma duc.
- haide, ca m-am asezat si eu bine!
- dar si eu mi-am gasit locul!
- off, bine!
...
- dar tot se aude! nu era nicio apa!
- nu se aude nimic. esti nebuna!
- nu sunt. auzi... pac, pac.
-... culca-te!
- offf! dar pacane! ce e?
- culca-te!
- dar ce poate sa faca asa? si unde e?
- culca-te odata!
- cum adica sa te incurce?
- pai asa, nu le gasesc locul. cred ca mi-au crescut.
- hi, hi. ce ar fi maine cand ne trezim sa fie peste tot plin de mainile tale... si la baie, si la bucatarie, si sa nu mai stii de pe unde sa le aduni? sau sa-ti creasca mai lungi decat picioarele si sa le tarai dupa tine?
- off, tu razi si pe mine ma enerveaza ca nu imi gasesc locul.
- stai ca iti arat eu. deci... iei mana, o intinzi asa sub cap, asa...,, acum pui perna peste ea, asa, acum capul, si gata! si eu tot asa dorm. o sa dormi si tu linistit asa cum zic eu.
- au, au, au!
- ei au, au! e foarte bine asa cum spun eu :)
- dar nu pot sa stau asa... uite, stau altfel.
- nu sta asa ca o sa scoti zgomote noaptea!
- prea tarziu, m-am asezat.
...
- auzi?
- ce?
- zgomotul ala!
- ... te duci tu?
- eu? unde?
- cred ca am lasat sa curga apa la baie.
- nu ma duc.
- haide, ca m-am asezat si eu bine!
- dar si eu mi-am gasit locul!
- off, bine!
...
- dar tot se aude! nu era nicio apa!
- nu se aude nimic. esti nebuna!
- nu sunt. auzi... pac, pac.
-... culca-te!
- offf! dar pacane! ce e?
- culca-te!
- dar ce poate sa faca asa? si unde e?
- culca-te odata!
miercuri, 13 mai 2009
cateodata eu si tu
cateodata pot face nazuri, cateodata ma port copilareste, cateodata sunt serioasa, cateodata nu vreau sa scot un cuvant, cateodata trebuie sa ma ghicesti, cateodata am nevoie sa ma alinti, cateodata sunt rautacioasa, cateodata sunt tare vesela, cateodata sunt in lumea mea, cateodata cer prea mult, cateodata visez cu ochii deschisi, cateodata vreau sa plecam la 11 seara din oras, fara sa ne planificam asta, cateodata vreau sa plec in lume, cateodata pot iubi altfel, cateodata pot fi indiferenta, cateodata pot fi egoista, cateodata pot face surprize frumoase, cateodata ma pot trezi noaptea sa iti aduc o patura subtire cand ti-e cald in aia groasa, cateodata am nevoie de multa multa pasiune, cateodata nu pot fara imaginatie, cateodata nu trebui sa spui nimic, cateodata trebuie sa imi spui povesti de noapte buna, cateodata trebuia ma trezesti din somn si sa vrei sa facem dragoste, cateodata trebuie sa imi cumperi prajituri, cateodata ma enervezi, cateodata trebuie sa ma provoci, cateodata trebuie sa ma domini.
mai poti?
mai poti?
marți, 12 mai 2009
luni, 11 mai 2009
hai la o bataie cu apa!
nu suport de nici un fel caldurile astea haotice. ma gandeam ca deja la vara cred ca am sa mor de cald. la propriu. o sa imi plezneasca un vas de sange in cap, sau o sa lesin si asa lesinata o sa raman. si atunci ce se intampla cu tatuajul? cand il mai fac?
imi place primavara si vara, dar la temperaturi normale. pai da' ce inseamna asta? la 35-40 de grade oamenii deja devin suculenti si asta nu e bine!
si tot gandindu-ma asa cum ma voi sufoca de cald, mi-a venit in minte cat de mult mi-ar placea sa ma joc cu apa. ca atunci cand eram mai pustoaica si ne stropeam cu sticlele de apa. mamaaaa ce imi placea :) cat radeam si alergam! iar senzatia de apa rece pe corp era minunat de racoritoare. mi-ar placea foarte mult sa ma bat cu apa!
noroc ca intre timp s-a innorat bine si uite acum, acum incepe ploaia! :)) ce bucurie! :)
imi place primavara si vara, dar la temperaturi normale. pai da' ce inseamna asta? la 35-40 de grade oamenii deja devin suculenti si asta nu e bine!
si tot gandindu-ma asa cum ma voi sufoca de cald, mi-a venit in minte cat de mult mi-ar placea sa ma joc cu apa. ca atunci cand eram mai pustoaica si ne stropeam cu sticlele de apa. mamaaaa ce imi placea :) cat radeam si alergam! iar senzatia de apa rece pe corp era minunat de racoritoare. mi-ar placea foarte mult sa ma bat cu apa!
noroc ca intre timp s-a innorat bine si uite acum, acum incepe ploaia! :)) ce bucurie! :)
vineri, 8 mai 2009
sunt nebuni, dar sunt ai mei
cine a mai avut colegi care in luna mai sa asculte colinde? eu
cine a mai avut colegi care sa spuna saracie lucida? eu
cine a mai avut colegi care sa isi indese dulciuri prin sertare? eu
cine a mai avut colegi care sa prezica cate ceva si sa aiba dreptate in 90% din cazuri? eu
cine a mai avut colegi care sa isi faca cate 5 copii la fiecare document? eu
cine a mai avut colegi care sa isi cumpere toata colectia de carti Cotidianul, dar sa nu citeasca nici 10% din carti? eu
cine a mai avut colegi care pt un pariu sa se suie pe birouri? eu
dar mie imi place de ei (de o parte din ei) si uite asa se intampla ca dupa stres ma relaxez de fiecare data
tocmai a zburat un ghemotoc de hartie pe langa mine :)
cine a mai avut colegi care sa spuna saracie lucida? eu
cine a mai avut colegi care sa isi indese dulciuri prin sertare? eu
cine a mai avut colegi care sa prezica cate ceva si sa aiba dreptate in 90% din cazuri? eu
cine a mai avut colegi care sa isi faca cate 5 copii la fiecare document? eu
cine a mai avut colegi care sa isi cumpere toata colectia de carti Cotidianul, dar sa nu citeasca nici 10% din carti? eu
cine a mai avut colegi care pt un pariu sa se suie pe birouri? eu
dar mie imi place de ei (de o parte din ei) si uite asa se intampla ca dupa stres ma relaxez de fiecare data
tocmai a zburat un ghemotoc de hartie pe langa mine :)
joi, 7 mai 2009
pana in octombrie
de mult timp imi doresc sa imi fac un tatuaj. nu stiu exact cum sa fie, nu stiu exact unde sa fie, dar mi-ar placea. stiu ca nu vreau floricele, fluturasi, litere chinezesti sau chestii de-astea. ce m-a oprit de fiecare data e ca mi-e frica sa nu ma doara rau. eu sunt destul de sclifosita cand vine vorba de durere (adica foarte sclifosita) si mi-e frica ca o fraiera. nu cred in varianta ca "o sa-ti para rau peste mai multi ani" pt ca nu vreau sa-mi tatuez jumate din corp. vreau ceva mic. dar si micul ala doare.
ma gandeam sa-mi fac cadou tatuajul anul asta de ziua mea. ar fi ok sa imi demonstrez ca pana la urma ma pot controla intr-atat incat sa nu imi fie frica de durere si ar fi si ceva ce imi doresc. asa ca mai am ceva timp sa ma hotarasc cum vreau sa fie si unde o sa il asez.
da... sa tin minte sa lucrez la asta pana in octombrie.
ma gandeam sa-mi fac cadou tatuajul anul asta de ziua mea. ar fi ok sa imi demonstrez ca pana la urma ma pot controla intr-atat incat sa nu imi fie frica de durere si ar fi si ceva ce imi doresc. asa ca mai am ceva timp sa ma hotarasc cum vreau sa fie si unde o sa il asez.
da... sa tin minte sa lucrez la asta pana in octombrie.
miercuri, 6 mai 2009
primul loc in topul dorintelor
am citit astazi intr-o revista un articol in care se vorbea de Londra. nu era genul de articol pe turism, mai degraba jurnal al unei tipe si experienta ei de cateva zile petrecute acolo. si mi s-a facut instant atat de dor de orasul asta incat am simtit o nevoie aproape fizica de a ma gasi acolo. pe mine Londra m-a fascinat, m-a cucerit pe viata. m-am simtit din prima in largul meu, desi era prima oara cand ma duceam acolo am avut sentimentul ca ma intorceam acasa dintr-o calatorie lunga, ca si cum acolo e locul meu si am trait o viata in orasul asta.
am plecat acolo singura singura, in decembrie, acum doi ani, cand mai era putin si venea Craciunul. a fost ceva legat de job, iar oamenii din tara cred ca nu s-au organizat foarte bine, pt ca nu stiam decat ca o sa stau la hotelul x, de pe strada y, unde o sa ma intalnesc cu dna z, a doua zi. era prima oara cand zburam singura cu avionul, de care imi era groaznic de frica. am avut surpriza sa ma simt chiar bine, sa nu imi fie frica, sa nu fie turbulente, si chiar sa imi placa la nebunie. m-am trezit pe aeroportul Heathrow, si daca pana atunci nu intelegeam exact ce inseamna un aeroport cu 5 terminale, m-am lamurit foarte repede de imensitatea pe care o presupune. mi-ar placea sa-mi fi facut cineva un instantaneu... cred ca as rade acum bine de tot de fata debusolata pe care stiu sigur ca o aveam. statie de autobuz, la un alt nivel gara, si la un alt nivel metrou. nu stiu cum am ajuns pana la urma sa urc in metrou, dupa ce am analizat atent liniile, m-am uitat pe care ruta trebuie sa merg, la ce statie trebuie sa schimb, si unde trebuie sa cobor. si in tot timpul asta trageam dupa mine bagajul. inca din metrou mi-a placut anglia. mi-au placut oamenii, de toate felurile, imbracati unii traznit, altii elegant, albi, negri, asiatici, de-a valma. si pe nimeni nu interesa nimic. nici o privire care sa te analizeze, nici o privire de genul "ia uite-l/o si pe asta". am iesit din tunel si am vazut cartierele de la marginea orasului. toate casele alea imbracate in caramida, strazile, verdeata, totul ma atragea! cand am schimbat magistrala (cum suna... magistrala :)) am coborat intr-un iures de oameni (era un nod central, asa ca si afluxul de oameni era pe masura). am urcat pe niste scari rulante, mi-am dat seama ca am gresit si m-am intors... in fine, m-am urcat in metroul care trebuia.
am iesit din metrou direct pe oxford street (nu s-au organizat dar macar m-au cazat cum nu se putea mai bine) si m-am blocat. stiam numele strazii, ma uitasem pe o harta acasa si stiam ca se intra de pe oxford street, dar atat. nu aveam la mine nici o harta, doar o strada foarte mare in fata, si nici o idee in ce directie trebuie sa o apuc. am intrebat cativa oameni de numele hotelului, dar ori erau turisti, ori habar nu aveau. nu stiu prin ce noroc absolut chior, dupa ce m-am invartit pe strazile alea tragand dupa mine bagajul, am gasit hotelul. culmea... desi aveam roamingul activat, telefonul nu se conecta la nici o retea (si nici nu s-a conectat pana nu m-am intors in tara). nu stiu cu ce as putea compara sentimentul de usurare pe care l-am simtit cand am ajuns la hotel! m-am cazat intr-o camera de fumatori (chiar sunt mai nasoale decat restul camerelor din hotel, in orice hotel ai fi, si se simte mirosul de fum de cum cobori din lift), m-am speriat ca nu am caldura in camera (pana cand am descoperit aeroterma), am fumat o tigara, si m-am chinuit sa imi rezolv problema cu telefonul (nu de alta dar altfel nu stiam cum as putea lua legatura cu dna y). noroc ca exista fix, pt care a trebuit sa imi fac un cont de 50 de lire la receptie (si uite asa, brusc, banii mei de cheltuiala au suferit un atac).
aveam toata ziua la dispozitie, doar eu singura, in mijlocul unui oras mare, nou-nout pt mine, si toata libertatea! nici nu trebuie sa scriu cum m-am simtit, pt ca am senzatia atat de vie cand ma gandesc la asta, incat nu mai e nevoie de cuvinte. era locul in care am vrut sa ajung din clasa a 3-a cand am inceput sa invat engleza! am mers pe jos o vreme fara harta, dupa care mi-am cumparat una si am hotarat sa ma duc la cel mai apropiat punct turistic aflat in calea mea. dar de acolo nu mai era mult pana la urmatorul, si de acolo pana la urmatorul, si tot asa. cred ca nu am mai facut un asemenea tur de forta niciodata. aveam senzatia ca daca ma opresc pierd minute importante. am baut faimoasa cafea starbucks, am fumat pe strada fara sa se uite nimeni stramb la mine si fara sa ma simt aiurea, am vazut atatia oameni..., mi-a placut la nebunie atmosfera, aglomeratia, cladirile, parcurile, mirosul... tot! si desi la Londra ploua mereu, in ziua aia a fost soare! cand s-a facut intuneric am avut parte de alta vraja... am spus deja ca era aproape de Craciun, si toate magazinele erau atat de frumos decorate si luminate... si foarte multi oameni :) nu m-am simtit stinghera nici o clipa, nu m-am simtit straina de locul ala. nu mi s-a parut deloc rece. nu mi s-au parut urate englezoaicele, nu mi s-au parut toti englezii niste betivi. din contra. la 10 seara dormeam tun.
in concluzie, e singurul loc in care as putea trai daca ar fi sa plec din tara. nu din sentiment patriotic, dar e singurul care ar putea suplini cat de cat tot ce ma leaga de locul asta.
iar intr-un top al dorintelor, o saptamana, singura, la londra, cu siguranta ar fi pe primul loc.
am plecat acolo singura singura, in decembrie, acum doi ani, cand mai era putin si venea Craciunul. a fost ceva legat de job, iar oamenii din tara cred ca nu s-au organizat foarte bine, pt ca nu stiam decat ca o sa stau la hotelul x, de pe strada y, unde o sa ma intalnesc cu dna z, a doua zi. era prima oara cand zburam singura cu avionul, de care imi era groaznic de frica. am avut surpriza sa ma simt chiar bine, sa nu imi fie frica, sa nu fie turbulente, si chiar sa imi placa la nebunie. m-am trezit pe aeroportul Heathrow, si daca pana atunci nu intelegeam exact ce inseamna un aeroport cu 5 terminale, m-am lamurit foarte repede de imensitatea pe care o presupune. mi-ar placea sa-mi fi facut cineva un instantaneu... cred ca as rade acum bine de tot de fata debusolata pe care stiu sigur ca o aveam. statie de autobuz, la un alt nivel gara, si la un alt nivel metrou. nu stiu cum am ajuns pana la urma sa urc in metrou, dupa ce am analizat atent liniile, m-am uitat pe care ruta trebuie sa merg, la ce statie trebuie sa schimb, si unde trebuie sa cobor. si in tot timpul asta trageam dupa mine bagajul. inca din metrou mi-a placut anglia. mi-au placut oamenii, de toate felurile, imbracati unii traznit, altii elegant, albi, negri, asiatici, de-a valma. si pe nimeni nu interesa nimic. nici o privire care sa te analizeze, nici o privire de genul "ia uite-l/o si pe asta". am iesit din tunel si am vazut cartierele de la marginea orasului. toate casele alea imbracate in caramida, strazile, verdeata, totul ma atragea! cand am schimbat magistrala (cum suna... magistrala :)) am coborat intr-un iures de oameni (era un nod central, asa ca si afluxul de oameni era pe masura). am urcat pe niste scari rulante, mi-am dat seama ca am gresit si m-am intors... in fine, m-am urcat in metroul care trebuia.
am iesit din metrou direct pe oxford street (nu s-au organizat dar macar m-au cazat cum nu se putea mai bine) si m-am blocat. stiam numele strazii, ma uitasem pe o harta acasa si stiam ca se intra de pe oxford street, dar atat. nu aveam la mine nici o harta, doar o strada foarte mare in fata, si nici o idee in ce directie trebuie sa o apuc. am intrebat cativa oameni de numele hotelului, dar ori erau turisti, ori habar nu aveau. nu stiu prin ce noroc absolut chior, dupa ce m-am invartit pe strazile alea tragand dupa mine bagajul, am gasit hotelul. culmea... desi aveam roamingul activat, telefonul nu se conecta la nici o retea (si nici nu s-a conectat pana nu m-am intors in tara). nu stiu cu ce as putea compara sentimentul de usurare pe care l-am simtit cand am ajuns la hotel! m-am cazat intr-o camera de fumatori (chiar sunt mai nasoale decat restul camerelor din hotel, in orice hotel ai fi, si se simte mirosul de fum de cum cobori din lift), m-am speriat ca nu am caldura in camera (pana cand am descoperit aeroterma), am fumat o tigara, si m-am chinuit sa imi rezolv problema cu telefonul (nu de alta dar altfel nu stiam cum as putea lua legatura cu dna y). noroc ca exista fix, pt care a trebuit sa imi fac un cont de 50 de lire la receptie (si uite asa, brusc, banii mei de cheltuiala au suferit un atac).
aveam toata ziua la dispozitie, doar eu singura, in mijlocul unui oras mare, nou-nout pt mine, si toata libertatea! nici nu trebuie sa scriu cum m-am simtit, pt ca am senzatia atat de vie cand ma gandesc la asta, incat nu mai e nevoie de cuvinte. era locul in care am vrut sa ajung din clasa a 3-a cand am inceput sa invat engleza! am mers pe jos o vreme fara harta, dupa care mi-am cumparat una si am hotarat sa ma duc la cel mai apropiat punct turistic aflat in calea mea. dar de acolo nu mai era mult pana la urmatorul, si de acolo pana la urmatorul, si tot asa. cred ca nu am mai facut un asemenea tur de forta niciodata. aveam senzatia ca daca ma opresc pierd minute importante. am baut faimoasa cafea starbucks, am fumat pe strada fara sa se uite nimeni stramb la mine si fara sa ma simt aiurea, am vazut atatia oameni..., mi-a placut la nebunie atmosfera, aglomeratia, cladirile, parcurile, mirosul... tot! si desi la Londra ploua mereu, in ziua aia a fost soare! cand s-a facut intuneric am avut parte de alta vraja... am spus deja ca era aproape de Craciun, si toate magazinele erau atat de frumos decorate si luminate... si foarte multi oameni :) nu m-am simtit stinghera nici o clipa, nu m-am simtit straina de locul ala. nu mi s-a parut deloc rece. nu mi s-au parut urate englezoaicele, nu mi s-au parut toti englezii niste betivi. din contra. la 10 seara dormeam tun.
in concluzie, e singurul loc in care as putea trai daca ar fi sa plec din tara. nu din sentiment patriotic, dar e singurul care ar putea suplini cat de cat tot ce ma leaga de locul asta.
iar intr-un top al dorintelor, o saptamana, singura, la londra, cu siguranta ar fi pe primul loc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)