I don't want realism. I want magic. Yes, MAGIC!

in oglinda

- Hei, tu!

- Hei!

- Ma bucur ca te-ai trezit! Ai dormit cam mult, nu crezi?...

Ba da, cred. Si imi pare bine ca pot in sfarsit sa ma impac cu mine!

Hmmm... ma simt ca si cum ma trezesc dupa un somn luuuuung... prea lung. Ochii mi se deschid usor si genele nu vor sa se dezlipeasca de tot. Ma gadila o lumina placuta si un zambet aproape nevazut imi sta pe buze. Aproape nevazut, dar al naibii de puternic, ca un ceas desteptator. Imi intind tare tare bratele, picioarele... fiecare muschi se incordeaza si relaxarea care urmeaza ma cuprinde, cu totul.

E tare bine si imi place. Deschid bine ochii, si asa as vrea sa ramana. Imi imbrac haina noua si ma simt… acasa. Ma uit in oglinda si imi place haina mea. Si zambetul apare iar, dar numai eu stiu cata forta are! Sau asta razbeste si in afara?

Da, mi-a luat ceva vreme. Dar e ok. Nu ma grabeam. Am trecut pragul. M-am trecut pragul. Si mi-e bine. Suntem acasa, eu si cu mine. Sa fie… varsta? Niciodata n-am crezut in “varsta”! Poate e doar varsta la care trebuia sa ajung, fara cifre. Era pragul pe care mi-a luat ceva vreme sa-l pot pasi. E bine. Si cald. Si e senzual.  Si e joaca. Si e vis si imaginatie. Si e intuitie. Si simtire, multa! Si e iubire. Si inteligenta… J

Sper ca nu e o toana, sper sa dureze (Dumnezeu stie cate toane si stari se inghesuie zilnic in mine, si uneori alterneaza atat de repede!). Imi place J