urecheatii

am avut azi o tentativa de a-mi dezmorti degetele. dar cred ca mi-am pierdut exercitiul :) oare de ce mi se pare din alte timpuri?
o iau usor si poate imi aduc aminte cum se face


de luni am la mine in casa o fata. nu fata mea. o fata. vine de la 9 si pleaca la 6 seara. nu face curat. nu face mancare. deseneaza pereti. si ii umple cu urecheati :) e cu 2 ani mai mica ca mine si e tot balanta. la inceput ma gandeam ca trebuie sa fie foarte ciudat sa stai atatea ore cu un om pe care nu il cunosti. si imi faceam filme despre cum o sa ne purtam, cum o sa tatonam la inceput terenul si personalitatea celeilalte, despre cum ar trebui sau nu sa stau pe langa ea... in fine, incercam sa acopar toate scenariile. prima oara cand ne-am intalnit era plouata toata (a zis ca nu ii e frica de ploaie), avea o caciula mare trasa pe ochi, picioarele goale in bocanci :) si a tinut sa ma avertizeze dinainte de asta :) in prima dimineata a venit cu 15 min mai tarziu si si-a cerut scuze. mi s-a parut caraghios :) doar nu suntem la fabrica :) apoi mi-a zis ca spera sa nu ma deranjeze ca ne tutuim. a ras si ea de ce a zis. azi mi-a adus zambile de la un mosulet de pe strada :) are o tolba mare plina cu acuarele, multe pensule si tot felul de ustensile. eu ma uit vrajita la ele :) toata mobila e mutata aiurea in camera si urecheatii prind contur tot mai mult. la cativa le-am gasit deja si nume. elefantelul dumbo sta deja si troneaza pe un deal de iarba :) albina mina are pantofiori cu sireturi si mansete la manute. mai e un flutur care inca asteapta sa fie chemat cumva. iar azi a venit randul pt luna grasuna sa prinda culoare. :) ceilalti isi primesc numele cand or sa fie gata.