ultimele 5 minute

alta zi nebuna la munca. tensiune multa, o sefa care cauta si cauta doar doar gaseste un motiv sa inceapa scandalul, voci ridicate, jigniri, o demisie. nu a mea, din pacate. si asa, parca vad ca nu mai dureaza mult. sa vina august si atunci sa vedem ce iese.
mai nasol e cu demisia aia data. eu nu stiu cum sa nu ma atasez de oameni. mi se intampla chiar destul de rapid. si atunci dezlipirea e automat cu un gust amar. mai intens sau mai vag. biroul de pe diagonala gol. nu imi place deloc gandul. si dezordinea? si dulciurelele? si fructele? si inghetata nestle? si hi hi hi , si ha ha ha? si ploua ploua ploua? pai? offf
in seara asta am cantare. mai bine zis po are cantare, dar ma numar printre sustinatori. asa ca mai stau un pic pe scaunul asta care imi sustine fundul inca de la ora 9. bine, hai... 9.15. toata lumea a plecat, mai putin un personaj extrem de bizar. macar nu e la mine in birou. e foarte liniste, e o lumina de ploaie, e aer in vant, e floarea care mai are putin si mi se urca-n cap, e dezordine pe birouri, cani nestranse, sticle de tot felul, cd-uri, hartii, scrisori, pixuri, geamuri mari prin care vezi, din birou in birou, pana in capatul celalalt al cladirii. a trecut asa mult de cand sunt aici incat zic mereu ca nu imi place. dar la ora asta e dragut. pacat ca e gol. locul asta, fara oamenii din el, e o contradictie. pe de o parte nu reprezinta nimic pt mine, asa gol, fara ei, decat niste ore scurse si adunate si duse si lasate in spate. deadline-uri si hartii tiparite si apoi adunate pe rafturi. pe de alta parte hartiile alea au o parte din mine. pe de alta alta parte, gol asa, e lipsit de vibratii negative si prinde un contur dragut. pe de alta alta alta parte, peretii astia au si ei o istorie a lor, care mie nu imi e indiferenta. pe de alta alta alta alta parte, ii lipseste rasul.
unul pleaca.
plec si eu la cantare. astea au fost ultimele 5 minute din ziua asta de munca.