arta conversatiei

in sfarsit am gasit cartea ilenei vulpescu! si mi-a placut. am terminat-o de citit acum vreo 3 zile si parca m-as apuca iarasi de ea :) sau macar sa mai recitesc cateva randuri? oricum... a venit la fix... demult nu am mai citit ceva care sa-mi lase asa o impresie

da' al meu e mai mare

discutie intre doi barbati trecuti de 30 de ani....

- auzi, da' aparatu' tau cati mega pixeli are?
- 14
- aaaa, al meu are doar 10. dar macar are zoom optic 12 x. al tau cat are?
- aaa misto, al meu are doar 8. dar vad ca al tau are mufa hd integrata. asta n-are... :(
- da, la brandul asta trebuie sa folosesti neaparat nu stiu ce cablu special facut de ei. nu se potriveste de alt fel. ... auzi, dar la tine gaura pt stativ unde e asezata?
- in mijloc.
- la mine e intr-o parte. ce ciudat!
- da, chiar ca!
- e, nu e important. dar vad ca la al tau deschiderea obiectivului e mai mica decat la al meu.
- da. dar eu am obiectivul mai mare.
...

si tot asa. cifrele si termenii sunt orientativi... chiar nu ma pricep la detaliile tehnice ca sa redau intru totul discutia, si nici nu mi-am aglomerat mintea cu asta.

bucataria mea aproape de Craciun

la mine in casa , la ora asta (23.59), miroase a sarmale. asta pt ca am deschis geamul sa fumez o tigara si mirosul de la vecina mi-a inundat bucataria. intre timp, pe masa mea troneaza doua cutii goale de pizza. pai asa? rusinica! mie. dar ce pot eu sa fac daca buni pregateste mereu de toate? pot eu sa-i stric placerea? nu.
si apoi... cine face sarmale la 12 noaptea (inafara de vecina mea)?

fetele cochetele

azi am sarbatorit 3 saptamani :) si pt asta, emma a primit 2 gauri in urechi :) ca de... cu cat mai repede cu atat mai bine (mi se spune). asa ca maimutica cu cercei a tinut un intreg concert si nu pt ca a durut-o cand i s-a dat gaura in urechi in sine, ci pt ca era imobilizata de vreo 4 oameni, toti calare pe ea. vai de capul ei si al meu, ca imi venea sa ii strang pe toti de gat. cred ca m-au trecut 7 valuri de apa, mai ales cand am vazut ca pediatrei ii tremurau mainile cand i-a dat cu anestezic la urechiuse, ceea ce mi-a dat o vaga banuiala ca nu era tocmai in largul ei. si asa a si fost. pana la urma am ajuns eu sa pun markerul pe urechiuse ca sa ii arat unde sa dea gaura, dupa ce i-a bagat acul nu reusea sa bage cercelusul in ureche, ea se pierduse si ii spunea asistentei "dar nu ma ajuta nimeni?", curgea sange... copilul urla. minunat! si asta in conditiile in care am beneficiat de tratament special, la rugamintea unui prieten. asta e... rabda baba la frumos. important e ca a scapat si acum are si cercelusi. pacat ca nu o sa ii mai pot eu rontai urechiusele o vreme :)
si pt ca nu puteam ramane in urma, am planuit si pt mine o mica schimbare de look. era si timpul dupa atata timp! :)
de asta zic... fetele cochetele:)

ah, si inca ceva... ne pregatim de prima plecare la distanta. profitam si noi de weekendul frumos si mergem o fuga la bunici :) hai sa ma vezi acum cum plec cu toata casa dupa mine... haine, pampers, creme, medicamente, carucior si cate si mai cate. :)

de cand cu emma :)

de pe 8 apr a inceput noua mea viata. o schimbare destul de radicala, pe care o si simti ca atare :) noroc ca vorba aia cu "prima saptamana e cea mai grea" chiar e adevarata si dupa aia incepi sa simti ca mai cobori cu picioarele pe pamant. si asta pt ca pe langa partea de recuperare fizica (apropo... ma mandresc ca nu am ales cezariana), ai un strumf care depinde cu totul de tine si care invata odata cu tine ce inseamna sa mananci si care e "procedura" pt asta, ai la dispozitie primul schimbat ca sa inveti cum se pune pampersul (inca ma mir cat de repede a devenit automatism schimbatul de pipi caca), ore de somn date de tot peste cap, iar in rest... esti un pic zombie. sa mai spun ca pe langa toate astea nu am mai pus tigara in gura? sau ca pediatra a zis clar...interzis biberonul!!! rezultatul a fost ca dupa o sapt am crezut ca o iau un pic razna (cu toate ca am avut si am inca un ajutor mai mult decat considerabil, dat de mama). cand am iesit prima data afara, la aer, am simtit ca ma ia ameteala :) plus gandurile de genul "vai ce chef am sa ies intr-un bar!", dupa care imediat... "sunt o mama rea ca vreau sa fug un pic de acasa?". sau... "imi trebuie si alta activitate, am senzatia ca ma prostesc!". si tot asa. nu e chiar usor sa renunti la tot ce stiai tu pana atunci ca fiind normal, si sa schimbi lucrurile cu o alta normalitate.

dar... noroc cu ce gasesti in balanta :)... adica... Emma stie deja sa traga ocheade cu coada ochiului, are zambete strengaresti in marginea gurii sau din contra, zambete largi, pe toata fata (stiu ca sunt gesturi involuntare deocamdata dar oricum, primul zambet e clar ca te topeste), ai manute care strang cu putere degetul tau mic si tot nu reusesc sa il cuprinda, ai bulane grasane care deja incep sa faca cute si buci ca un mar pe care de abia astepti sa il musti, ai momente cand sta ea treaza (pe masura ce trec zilele momentele astea sunt tot mai dese) si in care o tii in brate iar ea se uita cu niste ochi mari mari la tine si parca te studiaza in cel mai mic amanunt, ai discutii in care tu vorbesti si ti se raspunde in genul "oooohhh" sau "eeeehhh", ai alte momente cand sughite spre exemplu si nu se pote linisti decat daca o iei tu in brate si o pui pe burtica, lipita de tine, iar ea se topeste toata si o ia somnul de bine ce ii e, sau cand dansam impreuna pe muzica de pe vh1 si adormim chiar si pe melodii rock, si tot asa...

in fine, ne-am obisnuit deja una cu alta... eu stiu dupa plans ce are...daca ii e foame, o doare burta sau e murdara, ea stie exact ce tb sa faca ca sa ma santajeze si sa o iau in brate. mai avem dileme de genul... bai dar chiar o doare ceva sau plange ca vrea in brate? care e pragul dintre a o alinta si pur si simplu a fi langa ea cand are nevoie? sau... de abia a mancat... ce fac... ii dau iar? doarme... o trezim pt baita? bate vatul cam tare... oare ii e frig? e ciudat sa iei toate deciziile astea pt altcineva. chiar e ciudat. dar ne lamurim noi pe parcurs :)

ah, si inca ceva... nu te obisnuiesti niciodata, cred eu, cu trezitul noaptea! mie asta mi se pare criminal! as da orice pt o noapte intreaga de somn! :)

urecheatii

am avut azi o tentativa de a-mi dezmorti degetele. dar cred ca mi-am pierdut exercitiul :) oare de ce mi se pare din alte timpuri?
o iau usor si poate imi aduc aminte cum se face


de luni am la mine in casa o fata. nu fata mea. o fata. vine de la 9 si pleaca la 6 seara. nu face curat. nu face mancare. deseneaza pereti. si ii umple cu urecheati :) e cu 2 ani mai mica ca mine si e tot balanta. la inceput ma gandeam ca trebuie sa fie foarte ciudat sa stai atatea ore cu un om pe care nu il cunosti. si imi faceam filme despre cum o sa ne purtam, cum o sa tatonam la inceput terenul si personalitatea celeilalte, despre cum ar trebui sau nu sa stau pe langa ea... in fine, incercam sa acopar toate scenariile. prima oara cand ne-am intalnit era plouata toata (a zis ca nu ii e frica de ploaie), avea o caciula mare trasa pe ochi, picioarele goale in bocanci :) si a tinut sa ma avertizeze dinainte de asta :) in prima dimineata a venit cu 15 min mai tarziu si si-a cerut scuze. mi s-a parut caraghios :) doar nu suntem la fabrica :) apoi mi-a zis ca spera sa nu ma deranjeze ca ne tutuim. a ras si ea de ce a zis. azi mi-a adus zambile de la un mosulet de pe strada :) are o tolba mare plina cu acuarele, multe pensule si tot felul de ustensile. eu ma uit vrajita la ele :) toata mobila e mutata aiurea in camera si urecheatii prind contur tot mai mult. la cativa le-am gasit deja si nume. elefantelul dumbo sta deja si troneaza pe un deal de iarba :) albina mina are pantofiori cu sireturi si mansete la manute. mai e un flutur care inca asteapta sa fie chemat cumva. iar azi a venit randul pt luna grasuna sa prinda culoare. :) ceilalti isi primesc numele cand or sa fie gata.

decosieco

si fiindca azi e vorba de "prima zi" pe mai multe planuri, uite si ceva ce eu asteptam cu mare, mare, mare nerabdare!
http://www.decosieco.ro/
prima lui zi, a site-ului, in spatiul virtual. :) e de tinut minte pentru anii viitori. 1 marteie, ziua de nastere a decosieco :)
eh? eh? :)

prima zi

stiti cum ziceam eu ca de abia astept sa intru in concediu? ei bine, vineri a fost ultima zi oficiala la job. ciudata zi. pe de o parte parca era ziua aia dinainte de vacanta, pe de alta parte parca vroiam sa ma prind de un moment si sa il tin strans cu degetele. dimineata a fost ok... am avut si ceva treaba, am mancat si ceva bun.... dar a doua jumatate de zi, mai naspa. e ciudat sa dai mailuri de la revedere la diversi oameni cu care comunicai, e ciudat sa iti strangi toate lucrurile de pe birou, e si mai ciudat sa te gandesti ca nu o sa mai vezi zi de zi oamenii la care tii. sunt totusi mai bine de 3 ani jumate! si cel mai naspa a fost drumul spre casa! daca in restul zilei ma luam cu vorba si cu alte cele, in masina, cand am plecat singura acasa, imi venea sa plang! parca eram un pis suspendata asa, si ma uitam la toti de pe strada eu fiind pe dinafara pe undeva.
si azi... m-am trezit ca intr-o zi normala, n-am mai putut dormi, am mancat ceva, am baut si cafeaua, am intrat si pe net si acum... sunt debusolata. nu prea stiu ce trebuie sa fac. de ce sa ma apuc? e ciudat sa intru dimineata in bucatarie si sa nu o gasesc pe cati spaland vreo cana, e si mai rau sa beau cafea si sa fumez prima tigara fara adriana, e ciudat sa nu intre ina pe usa plina de energie si automat sa zambesc, e ciudat sa nu aud pe adi ca zice "ce faceti baaaiii?!".
de fapt, asta e cel mai rau, ca imi e dor de toti. deja.
ma gandesc ca e faza aia de tranzitie, si trece.
si pana una alta am asa in minte cam cu ce imi pot umple timpul. dar inceputul e mai greu.

ahhh, si e prima zi de primavara! :) ciudata potriveala cu prima zi de "altfel". imi place ca e soare si caldut si ca intra lumina in casa. aud zgomot de pe strada, ma uit la masina care sta cuminte azi in parcare. pustiu', cainele din parcare, leneveste tolanit, masinile parca sunt mai putine ca la ora 9, iar pestiu' am impresia ca nu prea intelege de ce inca are companie la ora asta, intr-o zi de luni :)

noroc ca uite, bibi a inceput programul de joaca si dintr-o data ma simt asa de linistita! :) stiu exact ce am de facut! :)

mai departe

ma gandeam ca as vrea sa am o noua ocupatie. mai am sapt viitoare si apoi gata, intru in concediu. bine, o sa mai am ceva treaba pe la birou, dar toate se rezolva toate daca nu sapt viitoare, in 2 sapt sigur.
asa ca am nevoie de o ocupatie. m-am gandit deja cam ce o sa fac sa imi umplu timpul, dar chiar si asa... as vrea sa ma apuc de ceva al meu. sunt in cautare de idei.

pe gustul meu

stiam eu de ce imi plac zilele de vineri :)
azi a fost o frantura din ziua aia de primavara pe care ziceam ca o astept, doar ca s-a desfasurat pe fundal noros.
m-am trezit la ora obisnuita numai ca... nu a trebuit sa plec la munca. am avut asadar timp de un mic dejun frumos, de un dus pe indelete, de uitat prin sifonier... totul in ritm propriu.
de ieri ma tot gandeam ca trebuie sa ajung pe la carturesti. era asa... ca o nevoie. asa ca dupa ce am fost la control sa vedem ce mai face bambina, am luat-o usor cu metroul, apoi pe jos, spre locul stabilit. unde am stat aproape 2 ore :) cred ca m-am uitat la fiecare carte, la fiecare cd, la fiecare canuta :) si bineinteles ca nu m-am putut abtine, asa ca am intrat in overdraft si am plecat pana la urma acasa cu o carte si cu inca ceva... cu albumul om de lut. care imi place la nebunie.
asa ca am ajuns acasa un pic rupta de spate (cred ca am cam exagerat cu statul in picioare, dar inca nu ma pot obisnui cu noile limite). dar macar am acum o cana de ceai aromat in fata, un fundal sonor de nota 10 si o carte noua care asteapta sa fie inceputa.
intr-o ora urmeaza partea 2... servesc un ceai si la 2 prieteni care cred ca sunt in drum spre mine acum :)
imi place vinerea.
si uite...