imagini frumoase (asa se chema o carte,nu?)

cautam mai devreme niste poze pe net, si din intamplare am dat peste pensiunea Casa Mosului. nu stiu sa spun de ce anume, dar mi-a placut atat de tare imaginea per ansamblu, incat a trebuit sa o pun undeva sa o pot avea la dispozitie mereu, chiar si daca peste ceva timp o sa uit probabil de ea. sau poate nu.

fiecare are in minte anumite imagini pe care si le creeaza atunci cand se gandeste la ceva ce si-ar dori, chiar daca uneori nu le poate defini din lipsa de repere concrete. ei, pensiunea asta se apropie de o anumita imagine pe care o am eu in minte

e alba si curata. si are flori multe la ferestre. si curte mare, cu multa iarba. si mult lemn. si hamac. si semineu. si veranda. si ferestre mari. si barne de lemn. si un vechi hambar, cum am eu acasa la mama. si poteca din pietre. si nu zbiara a lux desi mi se pare atat de confortabila si de calda. si are dovleci prin curte si butoaie de lemn.
daca ar fi a mea ar fi ceva mai mica. dar am spus... seamana f tare, nu e imaginea intruchipata!

si seamana a o seara de vara . cu un soare care apune si cu un aer care nu e deloc fierbinte fiindca deja e septembrie, cu cerul plin de culori aurii, movulii si albastre, undeva departe, si aproape de mine iarba verde in care sa pot merge desculta, cu miros de tara, cu gutui in curte, cu lamaita (nu cred ca se face in septembrie, dar cum visez, pot schimba regulile daca vreau), cu o paturica pusa pe picioarele tolanite in leaganul de pe veranda. cu miros de fum si zgomot de talanga. cu miros de munte. cu licurici cand vine seara si stele 'jdemiliarde pe cerul senin de tot.

si seamana cu niste seri de iarna pline de zapada, cu focul aprins, cu o cana de vin fiert in mana, cu unu doi prieteni langa mine, cu mai multi copii epuizati care dorm in camerele de sus, cu miros de scortisoara si caldura, cu geamuri aburite si strat de zapada la geam, cu botosi lucrati din lana, in dungi colorate, cu un urs de plus aruncat pe jos, cu lumina inceata, cu parul zburlit, cu maini calde si buze grele, cu suras molcom si fericit.



eu stiu ca mult e sunt asa de clisee mari de tot, dar imaginea din capul meu e a mea, nu-si cere scuze, nu vrea sa fie originala, vrea doar sa-mi fie bine bine.


[nu stiu de ce, in ultima vreme am boala sa pun o gramada de poze langa text. nu ma refer la blog... era doar o constatare mai generala :)]