da cand ninge?

asta as vrea sa stiu si eu. cand ninge? nu, serios. o estimare as vrea si eu, daca se poate.
si de ce soarele asta si caldura asta?
gata, m-am plictisit de toamna.
dimineata, cand ma trezesc si vad ceata aia, sau seara, cand e intuneric si se vede lumina laptoasa in jurul felinarelor, e perfect! imi place la nebunie! am senzatia ca iarna e aproape aici, la cateva zile de mine. dar nu. vine ziua si soarele asta care ma scoate din sarite azi! :)
nu pot sa explic cat de taaaaareeeee imi dorec zapada! multa multa multa! sa se acopere drumurile si trotoarele si sa facem tunele prin zapada. sa mergem ca niste cartite :) sa ne tavalim pe jos! sa facem bulgari si manusile sa aiba apa inghetata prinsa de zulufii de bumbac. si sa scartaie pe jos la fiecare pas. si noaptea sa fie mai luminoasa. si sa fie miros de frig. si sa imi inghete nasul si sa am obrajii rosii :) si sa ninga si sa ninga noapte si zi, pana cand pomii grasi de zapada sa isi plece crengutele.

nu pot sa explic cat de nasol e, inca de pe la inceputul lui noiembrie, tu sa scrii articole de iarna, de planuri de vacanta de iarna, de craciun si anul nou, sa cauti poze cu Mos Craciuni, cu zapada, cu vacante la ski, globuri si brazi si chestii din astea. la mine decembrie dureaza, practic, 2 luni. asa ca asteptarea e dubla. si normal ca pofta creste!

am fost ieri la deschiderea, daca se poate spune asa, festivalului brazilor de craciun organizat de salvati copiii. multa lume frumoasa si o energie foarte buna. designeri, oameni destepti si... copii. copii care trebuie sa beneficieze de pe urma licitatiei. ce mi-a ramas intiparit in minte?o pereche de ochi curati, inteligenti, blanzi si circumspecti oarecum. si un gest. doi copii asezati pe un cub, uitandu-se la filmuletul pe care il organizatorii il pregatisera pentru noi. unul mic si pirpiriu, altul mai mare ca varsta si cu o constructie de om inalt. si din nimic, micul isi pune mana pe spatele inaltului si il mangaie. dar asa, parinteste, cu o tandrete care te izbea. chiar m-a impresionat ce se intampla colo. ca sa nu mai zic ca filmuletul mi-a pus nodul in gat si tremuratul in barba, de nu stiam cum sa mai infig unghiile (alea pe care mi le rod singura), cat mai adanc in piele. :)
nu stiu daca asta se datoreaza "conditiei" mele [ :)))) ], dar nu cred. era imposibil sa nu iti atinga o coarda sensibila. si apropo... ei chiar au nevoie de voluntari pt diverse chestii.

apropo de "conditie" [ :)))) ]... desi nu imi place deloc, trebuie sa recunosc ca sunt anumite schimbari pe care nu le pot controla, desi le observ. macar acum le observ, ca pana acum le negam existenta cu desavarsire :). asta inseamna ca sunt schimbari din ciclul alora "de bagat sub pres", adica alea care nu imi plac :)
de exemplu... hipersensibilitate. cateodata. sa nu ma pictez totusi acum in isterica labila. :) nu, dar parca imi vine mai repede sa plang decat de obicei :). alta... uit. bai dar e incredibil! lucruri simple, de baza. cuvinte. sau daca acum pun pixul aici, peste 5 minute nu mai stiu ce-am facut cu el. imi spui ceva acum, dar daca nu e suficient de important, il uit. si tot asa. daca o sa vedeti un om pe strada cu haina de post-it-uri, eu sunt. parca vad o haina din aia impanata, de nu i se mai apropie nici manecile, galbena. :)) asta trebuie sa fac... sa ma inconjor de biletele. de exemplu, cand am inceput sa scriu paragraful, mi-au venit instant in minte 3 lucruri de care ma lovesc. am ajuns la al treilea... si tb sa fac pauza sa ma gandesc... ce vroiam sa zic? :)) asta e culmea! :)
ah , da!
am senzatia ca ma prostesc. e posibil sa se intample? sau e doar o parere (posibil urmare a faptului ca mai uit din cand in cand?). am senzatia ca mi se incetinesc reactiile. replicile alea care imi veneau "uiteasa!", acum trebuie stoarse. discutiile alea de care imi plac mie, in care ne mai contrazicem , mai plecam de la o idee si scoatem alta, ne adancim in teorii si chestii din astea... nu prea mai vin natural. nici macar un comentariu nu mai pot lasa fara sa mi se para ca tocmai am spus o ineptie. ce ma fac?