vineri, 23 octombrie 2009

povestea faxului

nu, deci asta trebuie povestit, macar pt simplul fapt ca a fost ca o scena dintr-o comedie neagra. s-ar putea sa intru in prea multe detalii, asa ca cine nu are chef, nu are decat sa nu citeasca.

acum 2 saptamani am avut niste dureri de cap groaznice, dar din alea care nu ma lasau deloc toata ziua. eu, care de obicei nu am probleme de genul asta, iar migrene nici atat. stare de moleseala, ce sa mai, un rau general. azi durere, maine durere, am inceput sa intru la idei. asa ca intru si eu, ca tot omul in ziua de azi, pe internet sa vad despre ce ar putea fi vorba si daca e un motiv sa iau legatura cu emel (chiar nu aveam chef sa fiu una din alea isterice, care se sperie la cea mai mica chestie). asa ca intru pe net, ma uit, si cand vad intr-un loc ca scria... "daca aveti dureri de cap severe, prelungite, prezentati-va de urgenta la doctor". initial am ales sa ignor, mai ales ca pe alte site-uri nu erau informatii atat de alarmante. dar a fost de ajuns sa se implanteze samburele fricii. si cum pasiunea mea e sa fac filme din nimic, am inceput sa dezvolt mental tot felul de variante, desi imi ziceam mereu ca nu am motiv sa fac atata caz. degeaba. frica a atins cote alarmante, la modul ca numai la asta ma puteam gandi. asa ca ma decid sa iau legatura cu emel. ok, dar cum? ca nu imi daduse nr de tel. imi spusese doar, ca in caz de ceva, ori sa vin direct sa o vad, ori sa ii transmit un fax, ca ajunge la ea imediat si imi raspunde.
asa ca ma duc la faxul de la servici. era chiar in ziua in care sosise noul aparat de fax, iar secretara il instalase singura :). pun hartia, formez numarul, se formeaza... nimic. ocupat. faxul se retrimite. iar nimic. am incercat de cateva ori pana ne-am dat seama de ceva evident - problema era de fax in sine. (care mai mult ca sigur nu fusese instalat ca lumea). asa ca ma calmez. si ma hotarasc sa incerc a doua zi, in caz ca ma doare iar.
a doua zi, la fel. faxul nimic. bai dar nu poate sa vina cineva sa il instaleze ca lume? ba da, o sa chem. multumesc!
asa ca sun si zic... "auzi, pe mine tot ma doare capul, faxul de la munca tot nu merge, asa ca incearca tu sa-l trimiti de la tine de la munca". "ok". si suna si se trimite. "am trimis" "bine". eu asa o lasam, noroc ca ina zice... suna si verifica daca l-au vazut. nu sun, ca de ce, ca nu are rost, in fine. suna ea. "am trimis si eu un fax la numarul xyz. l-ati primit?". "ah, nu, ca la numarul respectiv nu-l preia nimeni. va dau alt numar la care sa trimiteti". "ok".
asa ca iar sun... "mai trimiti tu inca o data, dar pe alt numar, ca ala nu era bun","da". si suna la numarul nou si suna si suna si nu preia nimeni apelul, si nici nu intra automat tonul de fax. "ce numar mi-ai dat, ca la asta nu raspunde nimeni?" "numarul bun. mai incearca" "of, am si eu treaba. hai ca mai incerc si te sun daca merge". eu pe tot fundalul asta de abia mai puteam sta in scaun de durere si de frica. sun din nou la spital "doamna, la numarul pe care mi l-ati dat, nu preia nimeni faxul. sunt o pacienta a dnei dr, nu ma simt bine, caz in care mi-a spus sa o contactez pe fax. ori faxul nu merge! cum fac?!". "sunati la ora 13.oo si va fac direct legatura". nu hai ca asta e culmea!!! si eu la ce m-am mai chinuit???
se face 13.00, sun, vorbesc cu ea, imi spune ca sa nu mai citesc toate tampeniile, sa iau paracetamol si atat, si sa nu-mi fac probleme (chestie care chiar a functionat si nici nu m-a mai durut capul de atunci). oricum, profit de ocazie, asa ca ii cer numarul personal (ceea ce iar e bine, pt ca inseamna ca nu o sa mai trec niciodata prin faza cu faxul tampit!). am uitat sa mentionez ca era o zi de vineri.

buuunnnn...

dar asta nu e tot.....
nu

se face luni. imi suna telefonul... un numar pe care nu-l stiu... "buna ziua, sunt asistenta dnei doctor. am primit un fax in care spuneti ca va doare capul. d-na doctor spune sa luati paracetamol....bla, bla, bla". cand in sfarsit tace, zic si eu "stati asa ca e o confuzie. eu deja am vorbit cu dna doctor vineri" "?!" "da, am vorbit vineri cu ea, si mi-a spus deja ce sa fac". inchipuiti-va ce destepte lucrau jos la receptie si cand i-au transmis ele faxul doctoritei (luni!). ei si daca eu nu reuseam sa vorbesc vineri cu ea si chiar era o problema? ce se putea intampla pana luni? nu e in nici un caz vina doctorei, ci a asistentelor care nu erau in stare sa duca un fax.

deci asta a fost acum 2 sapt. miercuri acum, cand m-am vazut cu emel imi zice ... "cand vin rezultatele la testul genetic, da-mi-le pe fax" "pe fax?! nu mai bine va dau un mesaj pe telefon, ca am experiente neplacute cu faxul." "de ce?" "pai cand m-a durut capul m-am chinuit o gramada sa va dau fax" "ahhh, deci tu erai cu povestea cu faxul?" "da, eu" :)) "bine, da-mi mesaj, iar faxul sa-l trimita direct aia de la laborator, ca il iau eu personal". zis si facut.

azi. imi suna telefonul. pe ecran apare... emel nuraltay. au! oare de ce ma suna? ce s-o fi intamplat? "buna ziua, am primit faxul" "care fax? cel trimis de laborator, cu rezultatele?" "da, ala. si pe ala in care imi spui ca te doare capul". deci nu pot sa explic ce ras era sa ma bufneasca! "ca ma doare capul?" "da" "pai asta e un fax pe care eu l-am dat acum 2 saptamani. acum sunt ok, nu ma doare nimic, sunt bine" "foarte ciudat, are data de azi. chiar ma gandeam ca e ciudat ca te doare iar capul","imi cer mii de scuze ca a trebuit sa ma sunati, dar chiar nu stiu ce e cu faxul asta" "nu e nici o problema, e bine ca sunteti ok". pe de-o parte imi venea sa rad in hohote. pe de alta ma intreb ce naibii s-a intamplat si care o fi iresponsabilul de a facut asta posibil. pe de alta parte imi era rusine ca saraca femeie (care, sincer, e foarte ocupata), numai de asta nu avea timp... sa ma sune pe mine.

pro: - e bine ca de la a nu-mi da nr de telefon, emel a trecut nu numai la a mi-l da, dar chiar m-a si sunat cand a crezut ca e ceva in neregula. ea, care nici macar nu prea raspunde la telefoane. asta m-a facut sa ma simt foarte bine pt ca am impresia ca pot conta pe ea.
- m-am invatat minte, si nici macar nu mai imi trece prin cap sa citesc intai pe net, inainte de a vorbi cu ea

contra: e ditai spitalul privat, dai o gramada de bani, si e inacceptabil sa nu fie in stare sa faca traseul corect la un fax.

cam asta e. o poveste cam lunga, pe care nici nu prea am avut chef sa stau si sa o scriu curat, ci fix asa cum mi-am adus-o aminte.
oricum... mie o sa-mi ramana in minte. mai ales cum a zis doctor azi... am primit faxul. cel in care spuneati ca va doare capul.

4 comentarii:

  1. Ma doare si pe mine capul.... sa va trimit un fax?

    RăspundețiȘtergere
  2. :)))) vaaai,cu toata durerea ta de cap,dar eu am ras. sper ca nu te mai doare :)). oricum,asta da durere cu efect intarziat :D. sa iti dau un ton de fax? :))

    RăspundețiȘtergere
  3. bineeee, bineeee... faceti misto! :) e normal, si eu as face. de fapt, chiar si eu am ras, cu toata durerea de cap. de care am scapat, din fericire :)

    RăspundețiȘtergere
  4. era si cazul,oompa loompa! te-a cam tinut ceva conform firului povestirii :D

    RăspundețiȘtergere